CARMEN RADU
NOTA REDACŢIEI: Desenele aparţin elevului Cristian CIORNEI
clasa a VII-a B – Şcoala „Spiru Haret” – Medgidia
flux şi reflux
|
|
marea trage aer
din abisuri necunoscute.
se întinde spre ţărm
cu valuri
şi pânze de corăbii
inexistente.
pescăruşii îşi odihnesc
singurătăţile.
iubirile se sparg
în zori…
rugul dimineţii
arde trăirile nopţii.
într-un ceas de taină
facem un pact:
până la următorul sărut
căutăm nordul.
fugim spre marginile
punctelor cardinale
ca să ne putem regăsi
flux şi reflux
la marginea mării.
Bal mascat
În fiecare dimineaţă
am grijă
să-mi pun măştile pe faţă,
una câte una…
plec spre balul mascat
|
|
al unei noi zile
din aceeaşi viaţă.
trecătorilor prin zi
le arăt o altă mască:
uneori drăguţă,
tăcută,
înţelegătoare,
tristă,
puternică,
dar mai mereu veselă
şi surâzătoare…
Mă întâlnesc mereu
cu alte măşti,
de culori diferite,
fardate cu obrajii roşii
ai furiei
sau cu pudra albă
a indiferenţei,
a nepăsării.
măşti suferinde
sau blânde…
toate căutând
stropul de linişte.
Dar cel mai greu îmi este
cu măştile – cameleon.
nu ştiu niciodată
care e culoarea lor reală…
folosesc mereu
un alt fond de ten.
Seara, fără măşti,
îmi spăl faţa
şi mă uit în ochi
aşteptând să mă întâlnesc
cu mine.
uneori mă recunosc,
alteori nu.
Mă gândesc
când am lăsat
să-mi cadă masca.
nu ştiu nici măcar
pe unde am pierdut-o…
Ochii pe care îi văd acum
sunt de sfârşit
de bal mascat…
chiar dacă
chiar dacă murim şi înviem
de mii de ori pe zi,
chiar dacă ne pierdem raţiunea de a fi,
chiar dacă înflorim şi ne scuturăm
între anotimpuri,
chiar dacă ne privim singurătatea în ochi,
chiar dacă ne imaginăm că trăim
ceea ce am vrea să trăim,
chiar dacă anticipăm motive şi sensuri,
chiar dacă ne frământăm şi ne zbatem,
chiar dacă visăm frumos sau avem coşmaruri,
de fapt,
|
|
în fiecare zi,
ne trăim
propria eternitate.
