Andra IRIMIA – clasa a XI-a D (LTNB)
Imi ploua repetat pe cutia unde imi tin inima. Bate, tot bate, mereu la fel, mereu in jos. Ca sa ne pot salva tot ce trebuie sa fac este sa intorc ploaia pe dos. Sa bata, tot sa bata, mereu la fel, doar in sus de data asta. Pleaca, te rog pleaca. Inainte, opreste macar ploaia din ochii mei. Du-te, doar du-te tot mai departe de tot ce-i al meu.
Imi pare rau, nu iti pare rau si nici ei nu ii pare rau. Dar, vezi tu.. Ploaia bate, tot bate in cutia unde obisnuiam sa imi tin inima. Ploaie fara cer, opreste-te !
Rugăminte
Stiu, stiu ca infinitul ti-a sters fiecare lacrima inainte sa o versi. Stiu ca va trebui sa ma uiti, dar inainte trebuie sa te invat cum sa iti amintesti de mine. Trebuie sa te invat cum sa iti pictezi, pe foile albe ale viitorului tau, cate un soare in fiecare zi. Povestea noastra s-a terminat de prea multe ori si inca nu sunt sigura daca a inceput vreodata. Visam cum pe pieptul tau, isi faceau pat tamplele mele . Si chiar de vei pleca, umbra mea mereu iti va bantui sulfetul. Dar chiar de suma zilelor mele care vor urma va da cu minus, tot te voi invata ca.. in viata e bine sa si suferi, atata timp cat nu ti-e teama. In viata e bine sa si plangi, atata timp cat nu te vede nimeni. In viata, in fiecare noapte iti vinzi sufletul intunericului, pentru a-ti da la schimb o zi . O singura zi. Pana cand… noaptea se va satura de fata ta si va incheia contractul.
Tine minte, greselile nu se indreapta cu ciocanul. Asa ca , te rog, mai lasa-ma sa respir.
Imi ploua repetat pe cutia unde imi tin inima. Bate, tot bate, mereu la fel, mereu in jos. Ca sa ne pot salva tot ce trebuie sa fac este sa intorc ploaia pe dos. Sa bata, tot sa bata, mereu la fel, doar in sus de data asta. Pleaca, te rog pleaca. Inainte, opreste macar ploaia din ochii mei. Du-te, doar du-te tot mai departe de tot ce-i al meu.
Imi pare rau, nu iti pare rau si nici ei nu ii pare rau. Dar, vezi tu.. Ploaia bate, tot bate in cutia unde obisnuiam sa imi tin inima. Ploaie fara cer, opreste-te !
Rugăminte
Stiu, stiu ca infinitul ti-a sters fiecare lacrima inainte sa o versi. Stiu ca va trebui sa ma uiti, dar inainte trebuie sa te invat cum sa iti amintesti de mine. Trebuie sa te invat cum sa iti pictezi, pe foile albe ale viitorului tau, cate un soare in fiecare zi. Povestea noastra s-a terminat de prea multe ori si inca nu sunt sigura daca a inceput vreodata. Visam cum pe pieptul tau, isi faceau pat tamplele mele . Si chiar de vei pleca, umbra mea mereu iti va bantui sulfetul. Dar chiar de suma zilelor mele care vor urma va da cu minus, tot te voi invata ca.. in viata e bine sa si suferi, atata timp cat nu ti-e teama. In viata e bine sa si plangi, atata timp cat nu te vede nimeni. In viata, in fiecare noapte iti vinzi sufletul intunericului, pentru a-ti da la schimb o zi . O singura zi. Pana cand… noaptea se va satura de fata ta si va incheia contractul.
Tine minte, greselile nu se indreapta cu ciocanul. Asa ca , te rog, mai lasa-ma sa respir.
NOTA REDACŢIEI: Desenele aparţin elevului Cristian CIORNEI
clasa a VII-a B – Şcoala „Spiru Haret” – Medgidia
METAMORFOZE 