RÂSUL AMAR AL ZILELOR NOASTRE

Carmen RADU

           

Apărut în 2011, la Editura Virom, Constanţa, volumul “CIMITIR PRIVATIZAT” a d-lui profesor Const. MIU uimeşte, la prima vedere, prin titlu. Autorul parcurge şi decodifică un traseu al personajelor mai mult sau mai puţin reale, identifică tarele unei comunităţi şi scrie despre ele. 

Dnul Const. Miu nu propune o comedie socială, cartea Domniei-sale se bazează pe comedia umană, în general, văzută din perspectiva unui scriitor talentat.

Const. Miu s-a lăsat ispitit de forţa cuvintelor, pe care le-a utilizat ca pe-o lumină, fie le-a manevrat ca pe un bisturiu: “… Ai, mai bine, recunoaşte că-s mai bun ca tine cu două clase!

– Pe dracu’!… Ouăle mele au mai multe striaţii câte circumvoluţiuni are creierul dumitale!” (Ouăle, p.100)

Prozele scurte, independente şi totuşi interconectate, alcătuiesc imaginea unei lumi aflate în imediata noastră apropiere, şi sunt scrise într-un stil propriu, argumentativ, uneori spumos, alteori sec: “stând la pândă, toată noaptea s-a gândit numai la citatul acela, care i-a dat fiori: “Cine-o fi Cioran ăsta, de se leagă de impotenţa mea intelectuală?” s-a tot întrebat ea, fără să poată pune geană pe geană ” (Impotenţă intelectuală, p. 55). Rolul lor este de a deschide nişte ochi, de a face nişte urechi să audă. Citindu-le, aproape că vizualizezi, ca într-o piesă de teatru, întreaga desfăşurare de situaţii şi personaje.

Odată cortina ridicată, Const. Miu coboară cititorul în pivniţele igrasioase ale sufletului, cu temeliile măcinate de orgolii, cu pereţii zugrăviţi strident astfel încât să acopere bunul-simţ, adâncimi în care ajung, mereu necruţătoare, razele unei ascuţite/ ucigătoare lucidităţi.

Sunt în aceste proze scurte ipostaze, ego-uri şi alter-ego-uri ale unei lumi ce se vrea normală în anormalitatea ei, şi asta pentru că în ziua de azi nu ne mai interesează care sunt calităţile sufleteşti, nu ne mai interesează sensibilităţile, însuşirile morale, ne interesează doar “performanţa” (ca să nu zic banul!), oricum ar fi ea şi indiferent de preţ! “Valorile intelectuale” sunt separate de cele etice.

Critica dură, tăind în carne vie, fără anestezie, nu este doar una factologică, pentru că toate neajunsurile, toate relele naţiei noastre pleacă de la mentalităţi. Mentalităţi rele – încondeiate de autor, şi pe care nu le mai amintesc, fiind prea bine cunoscute şi, o parte din ele, dezvăluite în aceste proze.

Câteva dintre poante sunt adevărate jeturi de acid sulfuric spre exemplu, titlul studiului pentru primirea în Academie a unui domn doctor este, aşa cum spune autorul : “ de-a dreptul bulversant : SCUIPATUL PE JOS ŞI IMPACTUL STRĂNUTULUI ASUPRA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR“ (Academicianul, p.83). 

 Laolaltă, reprezintă o radiografie a corpului omenesc în tranziţie (stagnantă!), spre re-aflarea bunului-simţ, cu toate bolile, cangrenele, care nu numai că par, chiar sunt !, incurabile. Argumentul meu în sprijinul celor afirmate este senzaţia de repetabilitate a situaţiilor semnalate, resimţită chiar de autor.

Prozele dlui prof. Miu nu izbesc atât prin ceea ce spun, cât, mai ales, prin modul implicat şi personalizat al observatorului de a scrijeli obrazul gros al nesimţirii, al prostiei şi-al infatuării autohtone. Trece de la ironie şi sarcasm la un strop de înduioşare, de la energia urzicantă, la oboseală şi lehamite. Tonul acid nu se diluează, miza fiind una foarte serioasă, în fond : ceea ce este de îndreptat, trebuie îndreptat. Chestie de mentalitate, cum spuneam mai devreme.

Const. Miu se joacă aici, prin planurile, perspectivele, temele şi registrele propuse, cu inteligenţa şi perspicacitatea cititorului – un joc de-a v-aţi ascunselea, în care scriitorul şi arta scriiturii sale se revelează doar atât cât să tachineze un cititor neavizat.

Cu siguranţă, morala sau poanta finală, nu se lasă întrevăzută în niciuna dintre proze. Sunt absolut neaşteptate. Lasă, totuşi, un fir al Ariadnei, fără de care cititorul naiv va rămâne pierdut în pânza acestui labirint de temperamente, întâmplări, situaţii. Cititorului “pur-sânge” scriitorul i-a ţesut în plasa acestor întâmplări/ situaţii de viaţă, scene care-i vor pune la încercare spiritul, logica normalităţii.

Volumul certifică un prozator care şi-a găsit mijloacele proprii de exprimare literară şi pentru care sensibilitatea – extraordinar surprinsă în volumul de scrisori neterminate “Balsam de suflet” (Editura Virom, 2009), de exemplu, dar şi ironia, autoironia, umorul de bună calitate – în “Pomană cu dar” (Editura Amurg sentimental, 2004) şi în “Cimitir privatizat” – sunt ingrediente absolut necesare. Sunt, de fapt, acele euri ale unui autor complet.

Irezistibile, prozele d-lui prof. Miu sunt o intâlnire cu cititorii. Sunt mâna întinsă peste prăpastia, tot mai adâncă, ce desparte cititorii (tot mai puţini) de scriitori (tot mai izolaţi).

Spun asta pentru că, mă gândeam: dacă pe domnul prof. Miu l-ar fi chemat Ion Cristoiu, de exemplu, şi-ar fi promovat cartea în cu totul alte condiţii. Am citit “Găina fără bilet” (Editura ADEVĂRUL holding, 2010) a domnului Cristoiu şi pot spune că înainte de a-şi vinde volumul şi-a vândut numele. Sunt proze scurte, umoristice (mai mult sau mai puţin), dar care, prin comparaţie, pentru că fiind acelaşi gen literar este permisă o comparaţie, nu depăşesc nivelul scriiturii d-lui Miu.

Dar asta nu este decât o paranteză pentru că volumul “CIMITIR PRIVATIZAT” se impune prin valoarea scrierii şi a stilului, format în mulţii ani de literatură pe care d-nul prof. Const. Miu îi are în spate.. Este o carte ca un bici din cuvinte. 

Irezistibile, prozele d-lui prof. Miu sunt o intâlnire cu cititorii. Sunt mâna întinsă peste prăpastia, tot mai adâncă, ce desparte cititorii (tot mai puţini) de scriitori (tot mai izolaţi).

Spun asta pentru că, mă gândeam: dacă pe domnul prof. Miu l-ar fi chemat Ion Cristoiu, de exemplu, şi-ar fi promovat cartea în cu totul alte condiţii. Am citit “Găina fără bilet” (Editura ADEVĂRUL holding, 2010) a domnului Cristoiu şi pot spune că înainte de a-şi vinde volumul şi-a vândut numele. Sunt proze scurte, umoristice (mai mult sau mai puţin), dar care, prin comparaţie, pentru că fiind acelaşi gen literar este permisă o comparaţie, nu depăşesc nivelul scriiturii d-lui Miu.

Dar asta nu este decât o paranteză pentru că volumul “CIMITIR PRIVATIZAT” se impune prin valoarea scrierii şi a stilului, format în mulţii ani de literatură pe care d-nul prof. Const. Miu îi are în spate.. Este o carte ca un bici din cuvinte.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s