poezii

Raluca VORNICIUC

 

Zâmbete

Cel mai frumos anotimp

Este copilul.

Iar zâmbetul său

Este ţărmul de unde

Începe infinitul

Şi versul

Pe care nu-l înţeleg

Decât îngerii.

Plopii copilăriei

Sărută amintirile din

Paşii fiecărui adult,

Iar timpul

Sună clopotele singurătăţii

Numai la bătrâneţe,

Căci numai atunci

Zborul este doar prăbuşire. 

 

 

Viziune

Mi se intampla sa imi doresc

Sa transform

Captatorul solar

Intr`un prototip

Care sa schimbe genomul

In elixirul vietii

Compatibil cu nemurirea 

 

 

Suflet şi piatră

Parfumul indecis al florilor

Stârneşte entuziasmul orelor

Care devin piatră.

Ca o cană goală e sufletul meu,

Ce soarbe amintirile din fiecare eu

Şi le închide in pereţii săi circulari.

Mă aflu la o milă de nefiinţă,

Dar timpul nu mă lasă să devin fiinţă

Şi-mi smulge culorile vieţii din unghii.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s