SCRISOARE CĂTRE TRECUT

Carmen RADU

Rămas bun, trecutule!

Să revii doar când nu mă mai doare.

Pentru azi, doar atât de bine.

Încerc cu indiferenţă să-ti scriu… eu, care am făcut parte din tine.

Iubitul meu trecut,

Să nu crezi că îţi scriu pentru că nu am cui altcuiva să mă adresez. Sunt oameni cărora le-ar fi drag să mă audă.

De ce nu le scriu lor ?

De ce nu scriu Vieţii ?

Nu scriu Destinului, pentru că uneori trage de sfori înaintea mea…

Nu scriu Sufletului pereche, nu Viitorului, pentru că vreau să-mi lase încrederea şi speranţa în ele…

Nu Iubirii, pentru că este cea mai înşelătoare, cea mai năucitoare entitate din univers…

Nu lui Făt-Frumos, pentru că am crescut mare, prea mare, ca să mai cred în poveşti şi minciunele…

Nu Norocului- pentru că am observat că este fustangiu şi că se ţine scai mai mult după alţii…

Nu Zeului care aduce bani pentru că aduce cu el şi invidia şi meschinăria şi răutatea…

 

 

 

Îţi scriu ţie, dragă trecut, şi să nu te aştepţi să-ţi scriu cuvintele frumoase cu care te obişnuisem. Iţi scriu copilăreşte şi poate de aceea îţi poate părea absurd. Am puterea să te aud şi te-aş ruga să-ţi reţii comentariile răutăcioase : „La vârsta ta…”

Dar tu m-ai apropiat de vârstă, tu m-ai îmbătrânit, tu mi-ai dat lacrimi, tu mi-ai aşezat în inimă şi deznădejdea, dar şi speranţa…tu m-ai maturizat… şi acum încerc să-ţi arăt cum sunt, cum nu eram. Tânără, plină ochi de viaţă, de nădejde în oameni…

Îţi port pică şi să ştii că n-am uitat tot ce mi-ai promis şi ai lăsat să se ducă în vânt, pe ape şi-n pământ…

Dacă tu păstrezi ceva amintiri laolaltă cu regrete, în viaţa ta să numai faci rău şi altora, să

numai arunci cu deznădejde şi amăgire în stânga şi-n dreapta.

Lasă-i să te cinstească dacă le-ai fost drag şi bun…

Lasă-i să te blesteme dacă le-ai fost urât şi trist…

Dacă i-ai făcut să-i doară şi să-şi poarte durerea şi în viitor, lasă-i… lasă-i să te lase în urmă !

Să-i crezi şi să-i ierţi când îţi spun că nu vor să-ţi dea drumul, că nici ei nu mai ştiu ce spun…

Să nu crezi cumva că stau toată ziua să întorc filele tale… am pus doar semn filelor cu linişte, cu zâmbet… unele foşnesc prea greu şi miros tare a frunze putrede şi pământ, de se fac pulbere în soare… Pe astea, dragule, păstrează-le tu ! Restul îmi rămân mie.

Eu…


Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s