Anca MORARU
Am inhalat mirosul norilor
În ploaia ce se scurge peste noi
Cu ochii închişi pot vedea
Marea din sufletul tău.
Nu mi-ai cules flori,
Iar Luna tot acolo e
Căci ochii tăi reflectă
Mai mult decât aş fi sperat.
Am spulberat neliniştea din cer
c-o singură bătaie de inimă,
Am poruncit Lunii să adoarmă
şi stelelor să plece spre alte galaxii
E atâta lumină în jur,
când tu eşti chiar aici.
Poveste de iubire
Pe valuri de gheaţă, purtate sunt
Orele ce se-adună-n culori,
Vânând fericirea clipelor cu tine.
Efemeră e clipa când iubeşti,
Sub cerul înstelat, nu eşti nemuritor.
Târziu în noapte, gheaţa va slăbi
E ora când îngerii nu dorm.
De veghe stau regretele că ai iubit
Enorm… un simplu trup fără de suflet.
Iubirea lui părea pierdută-n rai, dar
Umbrele din voi se-aprind în iad
Binecuvântaţi nu sunteţi azi,
Încet, castelul de zăpadă se topeşte
Razele luminii au încetat în noapte,
E ora când îngerii nu dorm.
Dedicaţie
Te port în suflet
Nelipsit eşti din orice
bătaie de inimă de-a mea,
Prin sânge pulsează a viaţă
Atingerile trupului tău
Pe retină, s-a imprimat
lumina ochilor tăi.
Sunt două trupuri în mine
Al tău şi al meu,
Există un singur suflet în mine
Noi doi la unison.
METAMORFOZE 