În gară

Teodora MARIN – clasa a IX-a D (LTNB)

Zvonuri de glasuri absoarbe tacerea

Zgomotul de trenuri , tampoane lovite

Miros de carbuni,

O mama isi striga speriata copilul

Un raset de fata , o vorba soptita

Si totusi nimic nu a iesit din banal

 

Vorbele grele care invinetesc

Scrisuri vechi pe peretii cojiti

O esarfa cu urmele timplului zace pe jos

Pletele soarelui ce-mi mangaie chipul

O frunza plutind spre vesnicul somn

Si totusi nimic nu a iesit din banal

 

O floare de iris uitata pe-o banca

Un chip ce se-ndreapta spre casa de bilete

Pasi ce coboara si urca pe trepe

Priviri care cad prelung in neant

O voce ce anunta destinatii ciudate

Si totusi nimic nu a iesit din banal

 

MAREA

 

Privind in larga-i oglinda

Si  ascultand-o cum suspina,

Te cuprinde –al ei mister

Ce coboara-usor din cer

 

Cantul lin adus de valuri

Piere pleoscaind de stanca

Ii ia locul vantul serii

Luciul apei de-l incrunta

 

E turbata-acum si urla

Sfarma lumile-i de valuri

Scuturand coama de spuma

Isi inalta fruntea-n ceruri

 

Zorii zilei o domoale

E plapanda-acum si geme

Licurici din raze dalbe

Plutusc pe undele-i grele

 

Toamna

 

Dimineti invaluite de liniste

Aer alb si transparent

Cer nemiscat de amorteala

Culori divine

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s