Teodora MARIN – clasa a IX-a D (LTNB)
Zvonuri de glasuri absoarbe tacerea
Zgomotul de trenuri , tampoane lovite
Miros de carbuni,
O mama isi striga speriata copilul
Un raset de fata , o vorba soptita
Si totusi nimic nu a iesit din banal
Vorbele grele care invinetesc
Scrisuri vechi pe peretii cojiti
O esarfa cu urmele timplului zace pe jos
Pletele soarelui ce-mi mangaie chipul
O frunza plutind spre vesnicul somn
Si totusi nimic nu a iesit din banal
O floare de iris uitata pe-o banca
Un chip ce se-ndreapta spre casa de bilete
Pasi ce coboara si urca pe trepe
Priviri care cad prelung in neant
O voce ce anunta destinatii ciudate
Si totusi nimic nu a iesit din banal
MAREA
Privind in larga-i oglinda
Si ascultand-o cum suspina,
Te cuprinde –al ei mister
Ce coboara-usor din cer
Cantul lin adus de valuri
Piere pleoscaind de stanca
Ii ia locul vantul serii
Luciul apei de-l incrunta
E turbata-acum si urla
Sfarma lumile-i de valuri
Scuturand coama de spuma
Isi inalta fruntea-n ceruri
Zorii zilei o domoale
E plapanda-acum si geme
Licurici din raze dalbe
Plutusc pe undele-i grele
Toamna
Dimineti invaluite de liniste
Aer alb si transparent
Cer nemiscat de amorteala
Culori divine
