TEOLOGIA SACRIFICIULUI


în  Monastirea Argeşului

Prof. Dr. Const. MIU

În balada Monastirea Argeşului există o secvenţă ce include motivul visului şi cel al sacrificiului şi care aminteşte de tradiţia sacrificială ebraică a Vechiului Testament. În opinia unor comentatori ai semnificaţiei sacrificiului, în Vechiul Testament, ofranda are ca scop spiritualizarea „celor trei părţi componente ale fiecărei acţiuni omeneşti: gândire, vorbire şi săvârşire directă.”1)

În baladă, necesitatea jertfei îi este comunicată lui Manole în vis (tot astfel cum profeţii Vechiului Testament comunicau cu cel Atotputernic): „ – Nouă meşteri mari,/Calfe şi zidari!/Ştiţi ce am visat/De când m-am culcat?/O şoaptă de sus/Aievea mi-a spus/Că orice-am lucra/Noaptea s-a surpa,/Pân-om hotărî/În zid de-a zidi/Cea-ntâi soţioară,/Cea-ntâi sorioară/Care s-a ivi/Mâini în zori de zi,/Aducând bucate/La soţ ori la frate./Deci dacă vroiţi/Ca să isprăviţi/Sfânta monastire,/Noi să ne-apucăm/Cu toţi să jurăm;/Ş-orice soţioară,/Orice sorioară/Mâini în zori de zi/Întâi s-a ivi,/Pe ea s-o jertfim/În zid s-o zidim!”  Reluarea versurilor în care se solicită jertfa relevă importanţa acesteia, fără de care opera de artă nu poate fi terminată.

De observat că isprăvirea lucrului la Sfânta monastire

Continuă lectura

Reclame