TEOLOGIA SACRIFICIULUI


în  Monastirea Argeşului

Prof. Dr. Const. MIU

În balada Monastirea Argeşului există o secvenţă ce include motivul visului şi cel al sacrificiului şi care aminteşte de tradiţia sacrificială ebraică a Vechiului Testament. În opinia unor comentatori ai semnificaţiei sacrificiului, în Vechiul Testament, ofranda are ca scop spiritualizarea „celor trei părţi componente ale fiecărei acţiuni omeneşti: gândire, vorbire şi săvârşire directă.”1)

În baladă, necesitatea jertfei îi este comunicată lui Manole în vis (tot astfel cum profeţii Vechiului Testament comunicau cu cel Atotputernic): „ – Nouă meşteri mari,/Calfe şi zidari!/Ştiţi ce am visat/De când m-am culcat?/O şoaptă de sus/Aievea mi-a spus/Că orice-am lucra/Noaptea s-a surpa,/Pân-om hotărî/În zid de-a zidi/Cea-ntâi soţioară,/Cea-ntâi sorioară/Care s-a ivi/Mâini în zori de zi,/Aducând bucate/La soţ ori la frate./Deci dacă vroiţi/Ca să isprăviţi/Sfânta monastire,/Noi să ne-apucăm/Cu toţi să jurăm;/Ş-orice soţioară,/Orice sorioară/Mâini în zori de zi/Întâi s-a ivi,/Pe ea s-o jertfim/În zid s-o zidim!”  Reluarea versurilor în care se solicită jertfa relevă importanţa acesteia, fără de care opera de artă nu poate fi terminată.

De observat că isprăvirea lucrului la Sfânta monastire

Continuă lectura