poeme

Călin DENGEL

 

Contorsionism

 

 

Răbdarea, rotund se înfăşoară,

Foşneşte foaia legiuirii sale,

Uşa închide foirii amare,

Iar foişorul gândului tresaltă.

 

Cu setea cerului în vârfuri

Mlădiţele-i în cercuri se avântă,

Se-ascund, apar, se prind, se-aruncă.

Cuprinsă-n viţe, roata gândului,

cuminte se încurcă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nepăsare

 

Scoarţa inimii înfăşurată

nu mai doare.

Timpul nepăsării e aproape.

Găsesc un sens,

O unitate.

Pe deal mă urc

privesc în zare.

Albastre-ntinderi se deschid

aievea

şi către ele cale

se deschide.

 

Scoarţa inimii înfăşurată

nu mai doare.

Ce-a fost odată

Nu mă poate prinde.

 

Poveste

 

Capătul poveştii acesteia

se află

 aici

Pipăi culorile vremurilor apuse

Gust lacrimile înaintaşilor

Firul poveştii îl trag

după

mine

Ca dulce corvadă!

 

  

Cuvânt

 

Cuvântul …o promisiune

Din el încolţeşte visul

Viţa se caţără pe clipe

Culege lumină

Se ridică tot mai sus

Până când

înfloreşte victorios.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s