poeme

Călin DENGEL

 

Contorsionism

 

 

Răbdarea, rotund se înfăşoară,

Foşneşte foaia legiuirii sale,

Uşa închide foirii amare,

Iar foişorul gândului tresaltă.

 

Cu setea cerului în vârfuri

Mlădiţele-i în cercuri se avântă,

Se-ascund, apar, se prind, se-aruncă.

Cuprinsă-n viţe, roata gândului,

cuminte se încurcă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nepăsare

 

Scoarţa inimii înfăşurată

nu mai doare.

Timpul nepăsării e aproape.

Găsesc un sens,

O unitate.

Pe deal mă urc

privesc în zare.

Albastre-ntinderi se deschid

aievea

şi către ele cale

se deschide.

 

Scoarţa inimii înfăşurată

nu mai doare.

Ce-a fost odată

Nu mă poate prinde.