Gabriela Oana BUCUR

Premiul al II-lea

la Concursul de creaţie literară

ARIPI DE DOR, ediţia a V-a, 2010

 

Fiecare 

   

Fiecare copac 

poartă o mască. 

  

Fiecare frunză 

râde, se joacă,

vorbeşte, visează…

 

Fiecare floare

îşi imaginează

că e un fluture şi zboară.

 

Fiecare pasăre

vrea

să atingă cerul

şi să-l stăpânească.

 

Fiecare om

ascunde o poveste

păstrată-n labirintul

gândurilor sale.

 

Fiecare râu

ajunge să iubească

pietrele ce-i stau în cale…

 

Cu tine

 

 

Cu tine lucrurile par altfel.

Lumina se schimbă,

curcubeul îşi împrăştie culorile,

aerul se dilată,

soarele surâde,

cerul îşi îmbracă mantia-i senină.

 

Cu tine dimensiunea lucrurilor se schimbă:

frunzele îşi pierd forma ovală,

iarba îşi întinde trupul subţire,

copacii devin dreptunghiuri.

 

Cu tine lumina sărută amurgul,

întunericul hoinar îşi scaldă scutul

sub albul proaspăt al lunii.

 

Cu tine imperfecţiunea tânjeşte

după măreţie…

Rănile mării

 

 

 

Tăceai…Lunecai ca un val

pe trupu-mi.

Mă-ncălzeai.

 

Lumea toată-mi părea aşa mică…

Tu erai mare: erai marea.

Eu eram valul

care plutea aiurea:

naivul val purtat de vânturi,

naivul val purtat de alte valuri.

 

Marea era roşie – Cât sânge ar avea un om

ca să învăluie o mare?

 

Rănile mării

atât de adânci

frânte de resortul sufletului meu

încă mai sângerează…

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s