Premiul al II-lea
la Concursul de creaţie literară
ARIPI DE DOR, ediţia a V-a, 2010
Fiecare
Fiecare copac
poartă o mască.
Fiecare frunză
râde, se joacă,
vorbeşte, visează…
Fiecare floare
îşi imaginează
că e un fluture şi zboară.
Fiecare pasăre
vrea
să atingă cerul
şi să-l stăpânească.
Fiecare om
ascunde o poveste
păstrată-n labirintul
gândurilor sale.
Fiecare râu
ajunge să iubească
pietrele ce-i stau în cale…
Cu tine
Cu tine lucrurile par altfel.
Lumina se schimbă,
curcubeul îşi împrăştie culorile,
aerul se dilată,
soarele surâde,
cerul îşi îmbracă mantia-i senină.
Cu tine dimensiunea lucrurilor se schimbă:
frunzele îşi pierd forma ovală,
iarba îşi întinde trupul subţire,
copacii devin dreptunghiuri.
Cu tine lumina sărută amurgul,
întunericul hoinar îşi scaldă scutul
sub albul proaspăt al lunii.
Cu tine imperfecţiunea tânjeşte
după măreţie…
Rănile mării
Tăceai…Lunecai ca un val
pe trupu-mi.
Mă-ncălzeai.
Lumea toată-mi părea aşa mică…
Tu erai mare: erai marea.
Eu eram valul
care plutea aiurea:
naivul val purtat de vânturi,
naivul val purtat de alte valuri.
Marea era roşie – Cât sânge ar avea un om
ca să învăluie o mare?
Rănile mării
atât de adânci
frânte de resortul sufletului meu
încă mai sângerează…
METAMORFOZE 