Premiul I la Concursul literar ARIPI DE DOR
ediţia a V-a, 2010
BALADA UNUI PESCAR
Soarele a-ncolţit puţin înceţoşat
Pe maluri Danubiene lumini se revarsă,
Valurile din somn încă nu s-au sculat,
Liniştea de ceruri pare toarsă.
Cu sacul în spate şi vergile-n mână,
Un om singuratic trece pe cărare,
Cu muşchii slăbiţi, cu-o faţă bătrână,
Doreşte să prindă captura cea mare.
Ca momeală, o râmă în ac a fixat,
Aceasta haotic se zvârcoleşte,
Corpu-i subţire îi este sfâşiat,
Durerea-ngrozitoare o sfârşeşte.
Lanseta pare crescută din braţ,
Privirea-i aţintită spre un singur loc,
Muşchii i se contractă şi cu mult nesaţ
Visează ca peştele să-l pună pe foc.
Simte-o adiere şi-apoi o lovitură,
Pescarul saltă varga, nu se lasă;
Ştiindu-se agăţat, peştele-i plin de ură,
Vrea să rupă guta ca să se-ntoarcă acasă.
Bibanul greoi cu striaţii pe spate
Cu aripa-i ruptă de-atâtea zvâcniri
Se-ndoaie turbat, şi-n aer se zbate,
Şi-aruncă spre apă ultime priviri…
Cu buza sfâşiată-n acul ticălos
Mai face curajos un salt izbăvitor
Cârligul de fier e-atât de dureros,
Se zbate şi scapă, dar n-a fost uşor.
Pescarul şi-aprinde ostenit o ţigară
Cu ochi sclipitori, cu faţa ridată,
Priveşte-n juru-i, ce minunată seară
Doar pentru el e o seară ratată.
Luna, Soarele, Ţânţarul
E-ntuneric, este noapte,
Luna bea cafea cu lapte,
Trează trebuie să rămână,
Fiindcă are post de lună.
De acolo, de departe,
Are o vedere aparte
Văzând tot, orice ar fi,
Numai noaptea, fără zi.
Chiar dacă e obosită,
Astă seară-i pregătită,
Pâ-n’ la şapte e drum lung
Două cafeluţe-ajung?
Ea, cam are mari probleme
Pe ţânţar trebuie să-l cheme
Este-un fel de avocat
Om bun la negociat.
Într-o luni, la ora zece,
Luna trebuia să plece,
Fiindcă ştiţi şi voi c-apare
Minunatul, mândrul soare.
Trece cam juma’ de oră,
– Unde este a mea soră?
Luna se tot întreba
Fiindcă ziua apărea.
,,Serviciul” s-a terminat
Soarele nu s-a-arătat
Iscându-se ceartă mare
Între surori: Lună-Soare
– Soro, de ce n-ai venit?
Norii te-au înlocuit!
Florile sunt aplecate,
Veştejite, supărate.
METAMORFOZE 