Diana DOGARU

Premiul I la Concursul literar ARIPI DE DOR

ediţia a V-a, 2010

BALADA UNUI PESCAR 

  

Soarele a-ncolţit puţin înceţoşat 

Pe maluri Danubiene lumini se revarsă, 

Valurile din somn încă nu s-au sculat, 

Liniştea de ceruri pare toarsă. 

  

Cu sacul în spate şi vergile-n mână, 

Un om singuratic trece pe cărare, 

Cu muşchii slăbiţi, cu-o faţă bătrână, 

Doreşte să prindă captura cea mare. 

  

Ca momeală, o râmă în ac a fixat, 

Aceasta haotic se zvârcoleşte, 

Corpu-i subţire îi este sfâşiat, 

Durerea-ngrozitoare o sfârşeşte. 

  

Lanseta pare crescută din braţ, 

Privirea-i aţintită spre un singur loc, 

Muşchii i se contractă şi cu mult nesaţ 

Visează ca peştele să-l pună pe foc. 

  

Simte-o adiere şi-apoi o lovitură, 

Pescarul saltă varga, nu se lasă; 

Ştiindu-se agăţat, peştele-i plin de ură, 

Vrea să rupă guta ca să se-ntoarcă acasă. 

  

Bibanul greoi cu striaţii pe spate 

Cu aripa-i ruptă de-atâtea zvâcniri 

Se-ndoaie turbat, şi-n aer se zbate, 

Şi-aruncă spre apă ultime priviri… 

  

Cu buza sfâşiată-n acul ticălos 

Mai face curajos un salt izbăvitor 

Cârligul de fier e-atât de dureros, 

Se zbate şi scapă, dar n-a fost uşor. 

  

Pescarul şi-aprinde ostenit o ţigară 

Cu ochi sclipitori, cu faţa ridată, 

Priveşte-n juru-i, ce minunată seară

Doar pentru el e o seară ratată.

 

Luna, Soarele, Ţânţarul

 

  

E-ntuneric, este noapte,

Luna bea cafea cu lapte,

Trează trebuie să rămână,

Fiindcă are post de lună.

 

De acolo, de departe,

Are o vedere aparte

Văzând tot, orice ar fi,

Numai noaptea, fără zi.

 

Chiar dacă e obosită,

Astă seară-i pregătită,

Pâ-n’ la şapte e drum lung

Două cafeluţe-ajung?

 

Ea, cam are mari probleme

Pe ţânţar trebuie să-l cheme

Este-un fel de avocat

Om bun la negociat.

 

Într-o luni, la ora zece,

Luna trebuia să plece,

Fiindcă ştiţi şi voi c-apare

Minunatul, mândrul soare.

 

Trece cam juma’ de oră,

– Unde este a mea soră?

Luna se tot întreba

Fiindcă ziua apărea.

 

,,Serviciul” s-a terminat

Soarele nu s-a-arătat

Iscându-se ceartă mare

Între surori: Lună-Soare

 

– Soro, de ce n-ai venit?

Norii te-au înlocuit!

Florile sunt aplecate,

Veştejite, supărate.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s