Maria FĂRÂMĂ

MENŢIUNE

la Concursul literar ARIPI DE DOR,

ediţia a V-a , 2010

Destin                                                                          

                                                                                     

Frunzele ruginesc
pe fundalul 
unui suflet
umplut cu huma
destinului.

 

 

      Repaus

Tic-tac, tic-tac

păienjenişul îşi mistuie prada.

Alături de mine-

timpul zgribulit sub cearşaf.

Zorii îşi revarsă existenţele,

iar clepsidrele se sparg,

uitîndu-şi sîngele

în mîinile mele…

Tic-tac…

 

 

     ***

Sub aroma 
sentimentelor
Visez euforic
dansul nupţial
al fluturilor.

Andreea ŞOOŞ

PREMIUL al III-lea

la Concursul literar ARIPI DE DOR,

ediţia a V-a, 2010

VIS DE TOAMNĂ

 

E toamna iar, pentru a câta oara

Nădejdea mi-era-n vara ce-a trecut

Of! Toate-au început sa moara

Si dragostea încet ni s-a pierdut.

  

 

E toamna iar, si sufletul îmi plânge.

Nu ştiu de ce, dar simt ca m-am pierdut

Când ploaia rece orice gând îmi frânge

Mi-e aşa de dor de dulcele-ti sărut.

  

 

E toamna iar si vântul aprig bate,

Eu mă culc pe patul deranjat

Si mă trezesc târziu, in miez de noapte,

Ce trist! Iarăşi te-am visat…

Diana DOGARU

Premiul I la Concursul literar ARIPI DE DOR

ediţia a V-a, 2010

BALADA UNUI PESCAR 

  

Soarele a-ncolţit puţin înceţoşat 

Pe maluri Danubiene lumini se revarsă, 

Valurile din somn încă nu s-au sculat, 

Liniştea de ceruri pare toarsă. 

  

Cu sacul în spate şi vergile-n mână, 

Un om singuratic trece pe cărare, 

Cu muşchii slăbiţi, cu-o faţă bătrână, 

Doreşte să prindă captura cea mare. 

  

Ca momeală, o râmă în ac a fixat, 

Aceasta haotic se zvârcoleşte, 

Corpu-i subţire îi este sfâşiat, 

Durerea-ngrozitoare o sfârşeşte. 

  

Lanseta pare crescută din braţ, 

Privirea-i aţintită spre un singur loc, 

Muşchii i se contractă şi cu mult nesaţ 

Visează ca peştele să-l pună pe foc. 

  

Simte-o adiere şi-apoi o lovitură, 

Pescarul saltă varga, nu se lasă; 

Ştiindu-se agăţat, peştele-i plin de ură, 

Vrea să rupă guta ca să se-ntoarcă acasă. 

  

Bibanul greoi cu striaţii pe spate 

Cu aripa-i ruptă de-atâtea zvâcniri 

Se-ndoaie turbat, şi-n aer se zbate, 

Şi-aruncă spre apă ultime priviri… 

  

Cu buza sfâşiată-n acul ticălos 

Mai face curajos un salt izbăvitor 

Cârligul de fier e-atât de dureros, 

Se zbate şi scapă, dar n-a fost uşor. 

  

Pescarul şi-aprinde ostenit o ţigară 

Cu ochi sclipitori, cu faţa ridată, 

Priveşte-n juru-i, ce minunată seară

Doar pentru el e o seară ratată.