Premiul I la Concursul literar ARIPI DE DOR
ediţia a V-a, 2010
BALADA UNUI PESCAR
Soarele a-ncolţit puţin înceţoşat
Pe maluri Danubiene lumini se revarsă,
Valurile din somn încă nu s-au sculat,
Liniştea de ceruri pare toarsă.
Cu sacul în spate şi vergile-n mână,
Un om singuratic trece pe cărare,
Cu muşchii slăbiţi, cu-o faţă bătrână,
Doreşte să prindă captura cea mare.
Ca momeală, o râmă în ac a fixat,
Aceasta haotic se zvârcoleşte,
Corpu-i subţire îi este sfâşiat,
Durerea-ngrozitoare o sfârşeşte.
Lanseta pare crescută din braţ,
Privirea-i aţintită spre un singur loc,
Muşchii i se contractă şi cu mult nesaţ
Visează ca peştele să-l pună pe foc.
Simte-o adiere şi-apoi o lovitură,
Pescarul saltă varga, nu se lasă;
Ştiindu-se agăţat, peştele-i plin de ură,
Vrea să rupă guta ca să se-ntoarcă acasă.
Bibanul greoi cu striaţii pe spate
Cu aripa-i ruptă de-atâtea zvâcniri
Se-ndoaie turbat, şi-n aer se zbate,
Şi-aruncă spre apă ultime priviri…
Cu buza sfâşiată-n acul ticălos
Mai face curajos un salt izbăvitor
Cârligul de fier e-atât de dureros,
Se zbate şi scapă, dar n-a fost uşor.
Pescarul şi-aprinde ostenit o ţigară
Cu ochi sclipitori, cu faţa ridată,
Priveşte-n juru-i, ce minunată seară
Doar pentru el e o seară ratată.
Continuă lectura →
Apreciază:
Apreciere Încarc...