Solipsism nostalgic

Cristian NEAGU

E întuneric. Tristeţea mă învăluie, apoi mă apasă.
Oftez adânc, desprinzând ţigării scrumul,
De câte gânduri mi s-au aşezat la masă
Venite spontan, să petrecem Crăciunul.

Ninsoarea abundentă colinde înfioară
Şi parcă o lacrimă, sărbătoreşte postum
Povestea iubirii din seva miezului de vară
Ce nu ne-a mai ajuns şi-n noaptea de Crăciun.

Silabisind şoptit: „dal-be-flori-de-măr”
Mi te adun din arse amintiri
Iubita mea, cu fulgi de nea în păr,
Şi cu miraj laponic în priviri.

La pieptul clipei noi, pluteşti pe acelaşi vals
Iar pentru cea trecută, tristeţii îi zâmbeşti,
Şi tot ce mi-ai spus mie cu nostalgie-n glas,
Spui poate celui ce nu poţi să-l iubeşti.

Nu ştiu dacă mai dormi acasă la tine,
Ştiu doar c-am să te beau oglindită-n vinul bun,
Şi am să mă îmbăt şoptind printre suspine:
Mulţi ani iubito! E noaptea de Crăciun…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s