MAGIA CUVÂNTULUI ŞI A CĂRŢII

de Prof. Dr. Const. MIU

 

               În ciuda faptului că numărul internauţilor este considerabil şi că dintre aceştia mulţi elevi de gimnaziu îşi etalează producţiile literare pe diverse site-uri/ blog-uri de literatură, cartea (literară) tipărită n-a dispărut!

În ultimii 2-3 ani, tot mai mulţi mici creatori îşi lansează plachete de versuri, dovedind faptul că apetenţa pentru lectură şi creaţie şi literară este la mare căutare. Silvia Ştefania Mincă (elevă la Colegiul Naţional de Arte „Regina Maria” din Constanţa) face parte din această categorie de condeieri, prezentând cititorilor Anotimpul copilăriei (Editura Boldaş, Constanţa, 2009).

De la un capăt la celălalt al plachetei de versuri, remarcăm tonul admirativ faţă de fiinţele cele mai dragi – mama şi doamna învăţătoare, ca şi faţă de tatăl mereu zâmbitor, acesta insuflându-i respectul pentru muncă, precum şi faţă de bunici.

              Cum era şi firesc portretul mamei este realizat în termeni superlativi: „Tu străluceşti mai frumos ca luna/ (…) Străluceşti ca o stea/ Eşti mai frumoasă ca un fulg de nea/ Ai un farmec,/ Pe care numai tu îl poţi avea” (Mămica mea, dragă, p. 19). Pentru Silvia Ştefania, mama e mai mult decât un înger păzitor: „Eşti norocul meu/ Mă însoţeşti la greu/ Cu tine mereu/ Nu-mi va fi rău” (p. 19). Sub semnul lui dacă, poezia Scumpa mea mamă dezvăluie rolul şi rostul mamei în formarea personalităţii copilului: „Dacă nu erai un părinte încurajator, / Nici eu nu eram un copil încrezător. /Dacă tu nu erai o mamă înţelegătoare, / Atunci nici eu nu puteam avea răbdare. / Dacă erai o mamă violentă, / Nu eram educată şi inteligentă, / Dacă tu m-ai fi minţit, / De adevăr şi eu m-aş fi ferit.” – s. n. (p. 21). Remarcăm, din versurile citate, pe lângă sinceritatea confesiunii şi luciditatea unui copil maturizat, care îi recunoaşte mamei calităţile.