de Const. MIU
De fiecare dată,
când porneşti
pe lungul drum al scrisului,
foaia albă
îţi pare
un imens deşert.
De îndată ce aşterni
primele cuvinte,
ele sunt
oază de singurătate,
pe unde a trecut
sufletul tău.
ISCODIRE
Sufletul tău –
aripă de dor
cu penaj de visare –,
de când se ştie,
şi-a dorit mereu
un cuib
al singurătăţii însingurate.
Şi-acum
îl mai caută
dincolo de solitudine…
Reclame
