de Anton NONIGY
Tu mai ai lumina,
Eu doară mirarea.
Şi a cui e vina
Asta-i întrebarea?
Dorul ne întreabă,
Fără de zăbavă…
Tu mai ai culoarea
Verdelui de-apare,
Eu caut cărarea
Inimii ce doare!
Doru-i călător,
Dor e până mor…
Noi avem durere
Dulce ca de miere,
Noi avem tăcere:
Necuvânt – mistere
Fruct de dor călător –
Lasă sufletu-n pridvor!
