CRONICA FAPTELOR DE CULTURĂ

de Prof. dr. Const. MIU

 

               Motivaţia necesităţii publicării cărţii Artur Silvestri – Fapta culturală (Editura Carpathia, colecţia „Pro Memoria”, Bucureşti, 2009) este făcută de către editor – doamna Teodora Mîndru –, care afirmă în preambul: „cartea de faţă este un documentar, dar nu o listă de inventar sau o statistică impersonală. Fiindcă faptele lui Artur Silvestri, pentru a fi înţelese şi apreciate corect în timp, trebuie cunoscute…” (s. n. , p. 9).

Structural, lucrarea aceasta are 5 capitole: I. Asociaţia Română pentru Patrimoniu; II. Premiile Patrimoniului Românesc; III. Cărţi în dar; IV. Asociaţia Biblioteci pentru sate;  V. Sprijin pentru donaţii., la care se adaugă Imagini de la decernarea premiilor ARP, precum şi lista operelor tipărite ale lui Artur Silvestri, însoţită de o schiţă biografică.

În numeroase articole şi interviuri, Artur Silvestri a adus în discuţie conceptul de Românie Tainică – o contrapondere la România de Suprafaţă, aceasta din urmă fiind „nepăsătoare faţă de prezent şi viitor” (p. 18). Conştient de discrepanţa dintre cele două Românii, Artur Silvestri opina că salvarea spiritualităţii noastre poate veni numai de la România Tainică. În acest sens, considera imperios necesară „păstrarea Patrimoniului Naţional de Oameni Mari”, ca şi recuperarea şi valorificarea trecutului neamului nostru. Aşa a înfiinţat, în 2004 ARP – „treaptă a României Tainice”. Şi ca o concretizare a doctrinei ARP, a publicat în 2005, la Editura Carpathia Press (aceasta fiind unul din proiectele ARP) zece convorbiri de taină, duhovniceşti, cu Antonie Plămădeală, reunite sub titlul Modelul „Omului Mare”, iniţiind şi pagina web dacologica. com.

În mărinimia sa, Artur Silvestri a scos din anonimatul de provincie mulţi condeieri şi, sub genericul Fapta de orice mărime vizibilă ar fi aceasta, a premiat, pe lângă valori autentice şi novici, aceştia din urmă, când s-au văzut scoşi la rampă, au crezut cu infatuare că-şi merită locul în Panteonul Culturii Române, trimiţând spre publicare, la foc automat, în paginile web literare şi de istorie cronici şi analize, care nu totdeauna erau de certă valoare, însă era musai ca lumea să-i cunoască şi să le recunoască asemenea compuneri şcolăreşti.

               Să nu se creadă că am avea ceva cu felul cum se gândise a premia Artur Silvestri  oameni care nu totdeauna, prin faptele lor pe tărâm cultural, puteau fi socotiţi mari. La cele 3 ediţii ale premiilor ARP, oficiate de către distinsul cărturar, s-au acordat o puzderie de diplome de excelenţă pentru publicarea unei cărţi sau editarea vreunei reviste, fără ca acelea să fie de interes general. Una e să premiezi reviste ca Dacia magazin (director fondator Napoleon Săvescu şi preşedinte al Asociaţiei Dacia revival) sau Lumină Lină (care apare la New York, fiind coordonată de către pr. Prof. dr. Th. Damian), care are o arie de răspândire pe întregul mapamond, găzduind articole semnate de străluciţi condeieri din ţară din ţară şi din diaspora, ori revista Oglinda Literară (patronată de scriitorul vrâncean Gh. Neagu), publicaţie ce este deschisă atât faţă de scriitorii locali, cât şi faţă de cei din toate provinciile româneşti şi din diaspora. Şi alta e să acorzi premiu de excelenţă revistei Dor de dor, care nu depăşeşte statutul unei publicaţii pentru novici!

           Continuă lectura

Reclame