IARNA COPILĂRIEI

de Carmen RADU

 

             Nu poţi fi adult în iarna bunicilor, a zăpezilor, a omătului oamenilor de zăpadă…

             Nu poţi  fi adult atunci când colinzi printre îngeri şi-l rogi pe Moş Crăciun să mai vină şi anul acesta

… să-ţi aducă înapoi speranţele trimise la Pol…

            … să-ţi aducă scrisoarea în care ai pus lacrimi şi-n care el să pună zâmbet…

            … să-ţi împacheteze  visele şi dorurile şi să ţi le pună sub bradul de Crăciun… (să ai rezerve pentru tot anul care urmează!)

            Nu poţi fi adult atunci când mergi la sanie…

            Nu poţi fi adult atunci când desfaci pachetul cu dor şi cu lumină…

 

            Dar… (de ce există întotdeauna un dar?!)

 

 

 

            Redevii adult atunci când aprinzi candela bunicilor şi-a îngerilor…

            Redevii adult când, din jurul bradului de Crăciun, lipsesc, fizic, oamenii sufletului tău…

… când ştii că pachetul cu nume va fi dat ” de sufletul…”

şi… când ştii cât de mult şi de tare te doare,

desfaci repede pachetul cu speranţe… (numai nod să nu se facă!)

 

 

 

 

 

… cu speranţa că măcar o dată în an mai poţi fi nepoata bunicilor

sau, pur şi simplu, mama…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De ce mi-am dorit atât de mult să cresc mare?

 

 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s