Gânduri

de Marian Ciuraru

 

în noapte  alerg ca o nălucă,
cu fruntea plină de sudoare,
iubirea, parcă-i o poruncă,
iubirea -i taină izbitoare.

iubirea-i tot ce am mai sfânt,
e o mică floare ce răsare
în veci de veci pe-acest pământ,
ca şi o rază a unui soare.

umblu doar noaptea, mă feresc
de blânda rază a lunii,
şi văd spectacolul ceresc 
pe bolta-ntinsă a lumii.

văd sus pe cer steluţa mea,
sclipeşte şi m-aşteptă
iubita mea, stai nu pleca 
când norii se arată!

dar vai, un roşu sângeriu
brăzdat-a ceru-n zare,
acum totul e pustiu,
acum iubita-mi moare!

o, capul meu , ce te-ai plecat
în urma despărţirii,
sub ‘cel pumnal însângerat
ce-a luat locul iubirii?  

Continuă lectura

Reclame