de Marion MANOLESCU
Tăcerea înstrăinării
Tăcerea
prefăcută-n cuţit
înjunghie
timpul
Dac-aş vorbi
aş ridica
sabia
Dac-ai vorbi
ai deştepta
şarpele
care
ne-a-nstrăinat
mărul
Tăcerea trădării
Te-aş fi vrut
trup
cu două inimi
şi te-am rugat
să nu pleci
Acum sunt
ca tăcerea
lui Crist
după cel
de-al treilea
cântat
de cocoşi