Am dreptul

de CARMEN RADU

 

Am dreptul?… sau nevoia de noi…

Am dreptul să cred:

… că măsura cu care am dăruit iubire n-a fost una cu fund dublu…

… că am dăruit măcar o clipă care s-a transformat într-o amintire frumoasă…

… că am transformat măcar un vis astfel încât mirarea să se şi întrebe…

         Am dreptul să cred:

… că mirarea, întrebarea şi iubirea ţi-au fost pernă în ceas de răspântii…

… că ţi-am fost timp prin arterele vremii…

         Am dreptul să cred:

… că o scoică păstrează vuietul mării… că în adâncul ei, urma valurilor

n-a şters cu nisip de uitare, iubirea…

… că luna albastră ţi-a scris răvaş de-amintire…

         Am dreptul să cred:

 

 

 

 

 

 

 

 

 

… că dacă neuitarea m-a însoţit ca o umbră, măcar am ştiut că fac popas de nerostire  pe umărul tău…

Ai dreptul să ştii:

… că am ştiut când mi-ai înjumătăţit umbra… şi pentru că ai ales tăcerea,

         am dreptul să îţi spun:

… că frântura de umbră pe care o ţii în suflet e urma unui sărut…

         Am dreptul să îţi spun:

 că libertatea asumată naşte iluzii…

 că iluziile nasc întrebări…

 întrebările scormonesc indiscrete în rana de dor…

 rana de dor sângerează întuneric…

 

         Am dreptul să-ţi cer lumina?!

                  Întrebarea o pun

                            Eu…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s