de CARMEN RADU
Am dreptul?… sau nevoia de noi…
Am dreptul să cred:
… că măsura cu care am dăruit iubire n-a fost una cu fund dublu…
… că am dăruit măcar o clipă care s-a transformat într-o amintire frumoasă…
… că am transformat măcar un vis astfel încât mirarea să se şi întrebe…
Am dreptul să cred:
… că mirarea, întrebarea şi iubirea ţi-au fost pernă în ceas de răspântii…
… că ţi-am fost timp prin arterele vremii…
Am dreptul să cred:
… că o scoică păstrează vuietul mării… că în adâncul ei, urma valurilor
n-a şters cu nisip de uitare, iubirea…
… că luna albastră ţi-a scris răvaş de-amintire…
Am dreptul să cred:
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.