cartea prietenilor – 40, 41

de Marion MANOLESCU

 

Spaima tăcerii

 

La capătul

spaimei

mi se destrămă

tăcerea

şi nu mai pot

aştepta

să-mi îmbrac

neliniştea

cu vinovăţia

destinului

tulburat

de o iubire

pierdută

 

 

Tăcere ademenită

 

Mi-ai ademenit

gândul

cu vorbe

din altă vecie

 

Acum

din fiecare

pasăre

din fiecare

piatră

din fiecare

surâs

mă nasc

tăcere

 

 

 

Reclame