cartea prietenilor – 38, 39

de Marion MANOLESCU

 

Tăcerea nopţii

 

Noapteea

şi-a risipit

cenuşa

pe gândul tău

răvăşit

de regrete

apoi

a fugit

cu tăcerea

în spate

până la marginea

somnului

mistuit

de atâtea

răspântii

 

 

Tăcere de dor

 

Între

văzut

şi nevăzut

tăcerea

macină

lacrima

gândului

şi numai tu

mă poţi

ispiti

sub tâmplă

dor

de păcat