CARTEA TIPĂRITĂ vs CARTEA ELECTRONICĂ

de Const. MIU

               Într-o societate aflată într-o vădită şi prelungită stare de apatie – cum e societatea românească în „anul de graţie 2009”, pe cine ar mai putea interesa condiţia scriitorului român la începutul mileniului al treilea?

Alături de editor şi cititor, scriitorul face parte dintr-o triadă, iar veşnicul perdant este, desigur, creatorul. Dacă editorul nu face decât să speculeze neputinţa scriitorului de a-şi tipări în condiţii decente creaţiile, stabilind el tirajul şi preţul cărţii, cititorul este o categorie din ce în ce mai firavă sub aspect numeric. Statisticile arată că  în Europa suntem în coada clasamentului. Românul citeşte înfiorător de puţin, dar nu pentru că nu ar mai avea apetenţă pentru lectură, ci pentru faptul că preţul de vânzare a unei cărţi e de trei ori mai mare decât costul ei de tipărire.

           În ultimii ani, cartea tipărită şi, în special, cea de poezie – a pierdut teren în dauna celei electronice. Actualmente, sunt o puzderie de site-uri româneşti de poezie, unde poate oricine trimite, prin e-mail, ceea ce crede că ar putea aduce cu poezia, însă valoarea unor astfel de scriituri este, în cele mai multe cazuri, submediocră. Culmea e că autorii se şi cred poeţi, mai ales dacă şi primesc aşa-zise comentarii pe marginea textelor. În acest caz, se crede că impresionează numărul celor care au accesat site-ul respectiv, ignorându-se gustul estetic al acestora, care este unul îndoielnic.

             Pentru mulţi tineri, cartea electronică este mai accesibilă (comparativ cu cea tipărită), mai cu seamă că, aproape în exclusivitate, vizitatorii unor astfel de site-uri sunt – chipurile – şi creatori. Ştiindu-i teribilişti, e de mirare că până acum nu s-au organizat într-o „asociaţie a scrietorilor de carte electronică” !

Dacă pentru  scriitorul tradiţional (să-l numim aşa, spre a-l deosebi de „scrietorul modernist şi postmodernist”), cartea tipărită este un Paradis în destrămare, parafrazând titlul unei poezii a lui Blaga (motivele au fost menţionate ceva mai sus), pentru tinerii pretinşi scriitori, cartea electronică pare a fi un Paradis promis. Pentru astfel de „creatori”, numărul cititorilor este aproape nelimitat, în comparaţie cu cititorul de carte tipărită, care este restricţionat de tiraj, dar mai cu seamă de preţul cărţii.

Am adus în discuţie cartea tipărită – serioasă, nu cea pornografică, pretins la modă, ca expresie – chipurile – a postmoderniştilor, care eludează finalitatea liricului – fiorul estetic. Poate pentru ei, tocmai expresiile scabroase produc plăcere. Halal plăcere!

            Având în vedere aspectele expuse până aici, nu despre condiţia scriitorului român se mai poate discuta – vorbele, oricât de meşteşugite ar fi, nu ajută la nimic! – ci ea ar trebui mai curând deplânsă…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s