de Marion MANOLESCU
Cutezanţa singurătăţii
Visul meu încercănat de ploi
Atârna la picioarele
Sufletului…
Indignat de
Lumina
Estompată a înfrângerii
Se ascundea
Cu teamă în
Ungherul vanităţii şi
Rătăciţi spre muntele Horeb
Ochii îl rugau pe
Dumnezeu să-mi
Ierte
Cutezanţa
Ascetică a singurătăţii
METAMORFOZE 