cartea prietenilor – 15

de Marion MANOLESCU

 

 

 

Cutezanţa singurătăţii

 

 

Visul meu încercănat de ploi

 

Atârna la picioarele

 

Sufletului…

 

Indignat de

 

Lumina

 

Estompată a înfrângerii

 

Se ascundea

 

Cu teamă în

 

Ungherul vanităţii şi

 

Rătăciţi spre muntele Horeb

 

Ochii îl rugau pe

 

Dumnezeu să-mi

 

Ierte

 

Cutezanţa

 

Ascetică a singurătăţii

 

BRATE

 

Reclame

cartea prietenilor – 14

de Marion MANOLESCU

 

Poem

                            Fiilor mei

 Aşteptând

 Un Dumnezeu abandonat

 Retrăiesc

 Existenţa elementelor

 Lipite de vreme pe

 Inima

Anilor noştri

 Născuţi din vorbe –neant

 

şi

 

Înfometat de

Orgolii

Nesăbuite mă

Uit în

Tăcerea poemului meu

 

FAMILIE

 

cartea prietenilor – 13

de Marion MANOLESCU

 

 

 

Izbăvirea din spini

 

 

Îngândurarea mea în faţa

 

Victoriei

 

Adaugă

 

Neputinţei

 

Coroana de spini a

 

Înălţării pe

 

Umerii nemuririi şi

 

Valuri răzleţe de gând

 

Îndoielnic

 

Oprit din zbor îmi

 

Refuză

 

Iertarea

 

Cea de pe urmă

 

Aşteptată ca izbăvire

 

FONTANA_SALVARII

 

 

 

cartea prietenilor – 12

de Marion MANOLESCU

 

 

Culorile toamnei

 

 

Doar gânduri mă lovesc

 

Acum – ţărm

 

Nedorit – şi numai

 

Binecuvântarea TA îmi

 

Este

 

Zâmbet

 

Nevăzut şi

 

Etern

 

Ascuns în culorile toamnei

 

 

culorile _toamnei

Am dreptul?

de Carmen RADU

 

             Am dreptul, nu-i aşa, să mă ţin deoparte, să adopt atitudinea care-mi convine?…

            … să privesc dintr-un unghi favorabil partea plină a paharului numit viaţă, numit oameni?…

Am dreptul să vreau să te înţeleg, mai mult decât să înţeleg ceea ce simt?…

Am dreptul să rămân la fereastră şi după ce s-au stins toate luminile?…

… să privesc prin fereastra cerului cum cad stelele?…

Am dreptul să nu întind mâna nefericirii?

… şi chiar să-i întorc spatele, fără să-i spun un cuvânt?

Am dreptul la mai mult decât dacă viaţa mi-ar fi indiferentă?…

Am dreptul să scotocesc prin visele lumii?

… să spulber praful de pe clepsidra uitată de timp?…

… să las urme pe cristalul paharului întors cu gura în jos de ultimul vizitator?…

Am dreptul să întorc oglinzile reflectând răutatea şi prostia?…

Am dreptul să scriu în cartea iluzorie a amintirilor aşezată discret în colţ de aducere-aminte?…

Am dreptul la tăcere?…

Am sau nu am dreptul să fiu stăpâna singurătăţii mele?…

 

… Să invoc umbrele prietenilor?

… Să-mi ofer zâmbetul unui cuvânt inspirat?

 

DESCHIDERE

 

Am dreptul să smulg limbile de neînţeles ale ceasornicului?…