de Marion MANOLESCU
Încă cu mult înainte de
Apocalipsa sufletului meu
Credeam în urcuşul Golgotei fără tăgadă
Onoram cinstea ,jocul şi haina de suflet a
Vanităţii de care încercam să mă apăr
Ascuns în mângâierile iubirii
Căutând răspunsul şi setea ;dar
Harul şi destinul frunzelor nu
Era decât prietenia Îngerului Păzitor