de Carmen RADU
n-am iubit
jumătăţile de măsură
aşa cum n-am iubit
nici incertitudinile…
nevoia mea de tine
a fost
testul timpului meu…
a fost refugiul gândului
şi mirarea
existenţei mele…
iubirea mea
pentru tine
a fost umbra
care n-a mai putut
să fugă…
explicaţie
pentru că te iubeam
am încercat
să te uit!
A fost ca şi cum
m-aş fi chinuit
să-mi amintesc
un chip
pe care nu l-am văzut
niciodată…
nesiguranţă
aud gongul frunzei căzute
sunând a clopot de-ngropăciune…
sufletul mi-e
doar nelinişte…
cuvântul
numai crede în mine
ca într-o altă viaţă…
începe să-mi fie frică
de moarte…
sau poate
de-un nou început…