pamflet de Florian BRATU
În ultima vreme vechile resturi ale satelor aruncate cu furca în spaţiul culturii şi ştiinţei (în orice tranziţie gunoaiele se adună) au devenit foarte active propunându-şi, conform vechilor apucături ale vechiului-nou regim, de a impune unităţi de măsură, standarde, deşi habar nu au ce înseamnă aceste lucruri, emit sunete ca nişte papagali, căci promovarea lor s-a operat pe criterii de “ciripit” şi şira spinării îndoită la timp, dacă nu prin servicii şi contraservicii, în cel mai fericit caz prin folosirea în diferite chipuri a originii sănătoase întru propulsarea idioţiei la nivele foarte înalte ale ştiinţei şi tehnicii gagacademice. Mai precis, prostia care tropăie prin “ştiinţă” îşi arogă titluri imaginare, de unde şi vorba: prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul!
Alexandru Paleologu în cartea sa “Despre lucrurile cu adevărat importante” publicată la Editura Polirom, Iaşi, 1998 afirmă pe bună dreptate: “Priviţi cât de vicleni pot să fie imbecilii, ce tertipuri le dau prin cap, pe care inteligenţa nu le imaginează, nu fiindcă ar fi incapabilă, ci fiindcă nu-şi pierde vremea cu stupidele scopuri ale tertipurilor. Prostia este eternă şi invincibilă; e o hidră cu nenumărate capete care cresc la loc de câte ori le tai, de aceea trebuiesc tăiate mereu cu acizii inteligenţei …”(p.7-8).
Prostia care are o funcţie mimetică ştie că nu poate exista fără a deţine puterea, dreptul de a dispune de ceilalţi prin scăunelele pe care s-a cocoţat ca orice slugă parvenită. Neamul prost oricâte titluri ar acumula şi numai prin mijloace specifice (bani, relaţii, pupatu’ ştim noi unde) tot neam prost rămâne!
Amin.
METAMORFOZE 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.