Fardul „ştiinţific” al prostiei

pamflet de Florian BRATU

 

În ultima vreme vechile resturi ale satelor aruncate cu furca în spaţiul culturii şi ştiinţei (în orice tranziţie gunoaiele se adună) au devenit foarte active propunându-şi, conform vechilor apucături ale vechiului-nou regim, de a impune unităţi de măsură, standarde, deşi habar nu au ce înseamnă aceste lucruri, emit sunete ca nişte papagali, căci promovarea lor s-a operat pe criterii de “ciripit” şi şira spinării îndoită la timp, dacă nu prin servicii şi contraservicii, în cel mai fericit  caz prin folosirea în diferite chipuri a originii sănătoase  întru propulsarea idioţiei la nivele foarte înalte ale ştiinţei şi tehnicii gagacademice. Mai precis, prostia care tropăie prin “ştiinţă” îşi arogă titluri imaginare, de unde şi vorba: prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul!

Alexandru Paleologu în cartea sa “Despre lucrurile cu adevărat importante” publicată la Editura Polirom, Iaşi, 1998 afirmă pe bună dreptate: “Priviţi cât de vicleni pot să fie imbecilii, ce tertipuri le dau prin cap, pe care inteligenţa nu le imaginează, nu fiindcă ar fi incapabilă, ci fiindcă nu-şi pierde vremea cu stupidele scopuri ale tertipurilor. Prostia este eternă şi invincibilă; e o hidră cu nenumărate capete care cresc la loc de câte ori le tai, de aceea trebuiesc tăiate mereu cu acizii inteligenţei …”(p.7-8).

             Prostia care are o funcţie mimetică ştie că nu poate exista fără a deţine puterea, dreptul de a dispune de ceilalţi prin scăunelele pe care s-a cocoţat ca orice slugă parvenită. Neamul prost oricâte titluri ar acumula şi numai prin mijloace specifice (bani, relaţii, pupatu’ ştim noi unde) tot neam prost rămâne!

             Amin.

Reclame

tăceri în cuvinte

de Carmen RADU

 

n-am iubit

jumătăţile de măsură

aşa cum n-am iubit

nici incertitudinile…

nevoia mea de tine

a fost

testul timpului meu…

a fost refugiul gândului

şi mirarea

existenţei mele…

iubirea mea

pentru tine

a fost umbra

care n-a mai putut

să fugă…

 

 

grafică_de_Cristina_ILEA

grafică_de_Cristina_ILEA

 explicaţie

 pentru că te iubeam

am încercat

să te uit!

A fost ca şi cum

m-aş fi chinuit

să-mi amintesc

un chip

pe care nu l-am văzut

niciodată…

Continuă lectura