de Cristina ILEA
Din depărtate bolţi astrale
Tu radiezi lumini necunoscute mie
Şi creionezi simboluri tribale
În mintea-mi-ntortocheată – Şi fie!
Nu mă-nchin la vreun idol cu idei ponosite…
Din marea de stele ce-odată iubite
Au fost şi vor rămâne seninul tinereţii
Şi aerul, parfumul dulce-al dimineţii;
Etern, nostalgică, te-aştept… doar pe tine!
Îmi cânt tristeţea în ode, şi-n sine
Ştiu că n-ai să vii, unde-aşteptam odată
Mă laşi nepăsător cu-o inimă înecată
În suspine…
METAMORFOZE 