de Carmen RADU
Definiţia iubirii este aşa: puţin alb, un cer greu, mult verde, un zâmbet, nefericirea…
Apoi, o ploaie măruntă şi, udă până la piele, amestec de gheaţă pe şira spinării, carne şi vers, durere scursă…
Ce contează scadenţa, atâta vreme cât există magia clipei?
Nu e întrebare cu răspuns care să nu alunge praful mincinos… Toate întrebările şi răspunsurile sunt vinovate…
Mă gândeam acum, când scriu: iubirea e un dor ars, ascuns în gene, eşti tu şi mai e un val… un val aspru înghiţind cu nesaţ maluri de dor…
Definiţia iubirii nu ţine cont de stih, titlurile alunecă printre întâmplări, se împiedică de scara fără trepte spre cer…
METAMORFOZE 