„tăcerile mele”

de Carmen RADU

            Ploaie

 

ştiam că astăzi

ai plâns.

Fereastra mea

păstrează şi acum

urmele

lacrimilor tale.

 

***

           

şi pentru că n-a fost să fie

            o zi de joi

            am înţeles

            că fuga în cuvinte

            nu dăunează

nimănui

şi că tăcerea

e şi ea un răspuns…

 

            ***

 

mi-am zăbrelit

gândurile…

am pus „interzis”

gândului meu

pentru tine…

am pus lacăt

inimii

gândind că

negândindu-mă

am să pot

să trăiesc.

şi-atunci, de ce nici zăbrele,

nici lacăte

nu pot opri

lacrimile?

 

***

           

mă doare tăcerea…

este cumva reversul medaliei?

am ştiut întotdeauna

că orice în lumea asta

are două feţe…

până şi inima ta

are a doua faţă

            umbra iubirii mele…

 

            Pseudorealitate

 

nu este adevărat

că poţi transmite

prin puterea gândului…

ori eu nu sunt

magician

ori tu

n-ai fost un medium bun…

sau magia funcţionează

doar atunci

când

puterea iubirii

este mai mare

decât

puterea voinţei?

 

 

 Geografie fără puncte cardinale

 

„altă dată, iubire…”

„iubire, nu…”

ai avut dreptate?!…

am avut dreptate?!…

două puncte cardinale

au fost limanul

spre care

o singură iubire

şi-a odihnit,

pe rând,

chinul.

 

 

            ***

 

şi dacă n-am plâns

a fost

pentru că

eram preocupată­

să-mi adun

rămăşiţele de gând

şi frânturile de suflet…

dar asta n-a însemnat, nicidecum,

tărie de caracter…

a însemnat

o zi în plus –

adică supravieţuire.

 

 

            ***

 

mi-a tremurat sufletul

gândindu-mă…

mă temeam

de o explozie.

n-aş fi avut puterea

să formez 112…

şi cred că nici n-aş fi vrut…

la ce bun o salvare

dacă salvatul

are inima dată?

la ce bun descarcerarea

dacă sufletul

şi-a îngrădit

toate gândurile?

la ce bun?…

smurdul n-avea decât să scrie

în fişa de constatare:

          fără salvare… ­­–

 

 

            ***

 

n-am iubit

jumătăţile de măsură

aşa cum n-am iubit

nici incertitudinile…

nevoia mea de tine

a fost

testul timpului meu…

a fost refugiul gândului

şi mirarea

existenţei mele…

iubirea mea

pentru tine

a fost umbra

care n-a mai putut

să fugă…

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s