Picături de viaţă – 3

de Cosmin ŞTEFĂNESCU

Piese de puzzle

Viaţa… ce este viaţa?!!!… Nu cred că ştiu cum să răspund la această întrebare… nu cunosc mai nimic din Marele Plan Divin. Cunosc doar faptul că aceasta are suişuri şi coborâşuri. Noi, oamenii suntem protagoniştii acesteia şi ne executăm pe zi ce trece şi asta doar din cauză că nu ştim ce avem de făcut pe astă lume. Aşa că neavând sarcini trasate în clar referitor la această problemă ne-am apucat să distrugem planeta sistematic… o…ho…ho şi încă cu ce râvnă, de parcă acesta ne-ar fi ţelul.

De fapt ar trebui sa fim ca nişte pioni dintr-un joc imens de şah în care să ne luptăm să distrugem edificiul colosal al maleficului. Dar noi nu am făcut asta, ba mai mult, ne-am aruncat armele sufletul şi simţurile sau mai bine spus le-am vândut unui neguţător de suflete, pentru ce?… cum să nu ştim răspunsul la astă întrebare… pentru accesorii… arme cu praf de puşcă sau şi mai puternice cu focoase nucleare. Aşa mulţi dintre noi s-au vândut părţii malefice. Rolul nostru era aşa cum am mai spus de pioni într-un joc de şah… ori ca nişte piese de puzzle care aranjate fiecare la locul său ar fi jucat rolul în marele plan divin şi ar fi întregit imaginea. Păcat. Toate acestea nu s-au întâmplat. Precum efemeridele ne-am intersectat cu viaţa şi ne luptăm fără discernământ şi fără inimă să o distrugem. Poate când ne vom reîntoarce vom reuşi să îndreptăm greşelile trecute…

Între timp, am creat societatea perfectă, care a reuşit în decursul anilor să ne îngroape în pătrăţele minuscule şi ne-a disipat cu toate că fiecare dintre noi avea un rol clar pe acest pământ. Mai nou, am învăţat o multitudine de lucruri, am inventat aparaturi ultrasofisticate şi… am uitat cine suntem sau ce reprezentăm. Am uitat să mai iubim, să mai simţim, să mai gândim suntem asemeni unor maşini ciudate, a unor roboţi fără suflet, fără spirit… biete carcase goale secătuite de esenţă…

Zi de zi ne otrăvim sufletele cu mizerie… ură, gânduri de răzbunare, băutură, droguri… Ar fi necesară o schimbare, ar fi binevenită în aste vremuri tulburi. Ar trebui să tratăm cauza nu efectul căci suntem din ce în ce mai departe de Dumnezeu. Cu toate aste greşeli suntem mulţumiţi chiar dacă simţim din ce în ce mai acut cum ne macină nemulţumirea şi neînplinirea.

Inteligenţa noastră ne-a devenit duşmanul cel mai de temut…  în întreaga mass-media este o adevărată conspiraţie a spălării de creiere cu mesaje subliminale pentru interesele meschine ale unor corporaţii. „Fericiţi sunt cei săraci în duh, fiindcă a lor este Împărăţia Cerurilor”(Calea fericiriiMatei. 5, 3-11). Nefericiţi suntem noi homo sapiens sapiens cei de două ori înţelepţi care trecem totul prin creier nu şi prin suflet. Suntem prea ocupaţi de noi ca existenţe efemere şi nu îi mai dăm sufletului ce merită. Îi refuzăm deliberat menirea…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s