de Doru Ion LAZĂR
Poetului Adrian Păunescu
Tu eşti poet al ţării spre vremea care vine,
Tu eşti poet al ţării profund şi nepătat,
Crescut prin ani când ţara se străduia spre bine,
Că eşti născut aproape cu mine deodat!
Tu eşti poet din fire al neamului cel harnic,
Neştiutor al faptei sau gândului meschin,
Care-a ştiut prin vreme, mereu, să fie darnic,
Dar obligat să lupte pentru al său destin.
Tu eşti poet al vieţii spre viaţa care vine,
Când, prinşi de inerţie, sunt oameni care tac,
Nedoritori de fapte şi împliniri de bine,
Dar meşteri în cuvinte, atunci – când se prefac.
Şi-n plus, ce blasfemie, se mai găsesc şi unii
Ce spun, chiar fără jenă, că eşti linguşitor,
Alimentând plăcerea de-a face pe nebunii,
C-ai îndrăznit să scrii de ţară şi popor!
Tu ai făcut din vers un arc spre nemurire
Şi ai făcut din rimă unealta ta de foc,
Iar strofa pentru ţară şi marea ta iubire
N-o pui pe masa lumii la zaruri şi la joc!
Eşti mult prea mare însuţi, ca să aspiri la milă,
Dar şi modest de-ajuns, ca să ţinteşti prea sus.
Făcându-ţi datoria îi poţi trata cu silă,
Păşind încrezător spre ţelul ce-ai propus!
Rămâi la fel de mândru cum fost-au dacii liberi.
Cuvântul tău să fie şi călăreţ şi cal.
Să ştie toată lumea că nu-s morţi dacii liberi,
Să-l simtă toată lumea, trăind, ca Decebal!
NOTA REDACŢIEI: La zi aniversară de naştere –
20 iulie – redacţia revistei METAMORFOZE îi urează
un sincer LA MULŢI ANI!
Iar verbul său să fie bici de foc,
şfichiuind blasfemiatorii!
METAMORFOZE 