ILUZIONISTUL CUVINTELOR de Cosmin ŞTEFĂNESCU
În această carte (Marion MANOLESCU, INTERNETCAFE), fostul meu profesor de franceză porneşte într-o călătorie iniţiatică în lumea internauţilor şi devine un învăţăcel al noii tehnologii care modifică lumea…
Această ironie pare ca o mănuşă aruncată de autor prezentului şi viitorului, pentru că simte şi vede parcă pliind timpul – dezgolindu-l de trecut, prezent, viitor, că vechile valori, simboluri se devalorizează şi se pierd în hăţişul viitorului.
În această carte poetul se transformă într-un designer al cuvintelor în care se refugiază pentru a contempla în timpul studiului. Avid fiind de cunoaştere, descoperă că noua tehnologie, noul fenomen – calculatorul este o fereastră, o iconiţă, o deschidere către informaţie, către cei dragi cărora prin intermediul acesteia le trimite ‚‚un mesaj’’ îndrumat fiind de ‚‚o doamnă indiscretă /care-mi spionează mereu paşii’’; astfel scrie câteva versuri în care a plantat toate lacrimile lumii, absolut toate durerile şi tristeţile sale ‚‚Dezamăgit/ îţi dau întâlnire/ cu toate regretele mele ’’ (Iconiţă)
În poemul internet cafe, prin intermediul net-ului poetul are o revelaţie şi se întâlneşte cu Dumnezeu iar acesta îi indică toate relele, mizeriile, fărădelegile inimaginabile ale lumii şi îl îndeamnă să apese pe delete ‚‚şi poate vom schimba lumea ’’.
Poetul e un iluzionist ce dă clic cu mause-ul şi descoperă noi orizonturi de cuvinte în cuvinte. Este într-o căutare acerbă până când găseşte rezolvarea tuturor acestor probleme şi astfel aşterne pe foaie trăirile şi nedumeririle sale ca un carusel de informaţie. Acest lucru se dovedeşte a fi minunat deoarece astfel s-a născut acest volum în care scriitorul se metamorfozează în- tr-un cronicar al vremurilor noastre şi în mâna lui Dumnezeu care pedepseşte răul pe pământ.
POETUL INTERNAUT de Const. MIU
Modern prin forma poeziilor, ca şi prin problematica abordată, poetul Marion Manolescu – ajuns la al patrulea volum de versuri (Internetcafe, ediţie bilingvă: româno-franceză, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2009) – rămâne, sub aspect afectiv, un romantic incurabil. Sunt inşi care ajunşi la al şaselea volum se cred deja poeţi naţionali, însă bat în toate aceeaşi metaforă, în timp ce dl Manolescu de fiecare dată a abordat alte registre tematice, cu o largă paletă a metaforei!
Fiorul liric vine de pe coridoarele inimii de etern îndrăgostit. Sub aspectul acesta, merită a fi citată poezia Reverenţă, publicată mai întâi de noi în revista METAMORFOZE: „Ascunde-ţi tăcerea / în palma mea / stângă / să-mi fii / mai aproape / de inimă // Îţi voi face / o reverenţă/ adâncă / până în sângele meu / şi-ţi voi da / împrumut / simbolul @ / de care atârn / îndrăgostit” (p. 6).
Prin gestul de reverenţă, poetul – ca un cavaler de altădată – îşi invită partenera în lumea virtuală a internetcafe-ului. Este o altă lume pe care îşi propune s-o exploreze în doi.
Noutatea volumului în discuţie constă în uzitarea unor termeni şi simboluri specifice internetului. Însă, prin trăirile pe care le sesizăm în fiecare creaţie, acestea sunt umanizate. Elocvente sunt poeziile Iconiţă: „Te sun / pun camera web în funcţiune / şi aştept / să-mi accepţi / sentimentele / virusate / de emoţie// O doamnă indiscretă / care-mi spionează mereu paşii / îmi spune să-ţi las / un mesaj… (p. 20) şi Eu. Com: „Sunt / numai pentru tine / şi dacă vrei / dă clic pe inima mea / pentru a-mi pierde / sufletul / şi aşa rătăcit / între atâtea apeluri // Subscrie acum…” (p. 20).
Dacă avem în vedere moto-ul ales de poet („Noul nostru idol este internetul”), vom spune că în şi prin acest volum de versuri Marion Manolescu realizează o asociere prin disociere. Sintagma noastră relevă un paradox, pe care trebuie să-l explicăm: împrumutând limbajul şi simbolurile internet-ului, poetul acceptă acest nou idol (a se vedea şi folosirea pluralului colectiv nostru), însă prin umanizarea de care aminteam la începutul acestor consideraţii pe marginea volumului, poetul se disociază, dând acestei lumi frumuseţea sentimentelor sale.
METAMORFOZE 