SĂRBĂTOAREA REVISTEI – numărul 100

Elena GRIGORE – IX A (LTNB)

  Metamorfoze…?

 Desenează lumea în alb şi negru, arată cruda realitate prin vorbe dulci, creează pace dar şi contradicţii în suflet, prin versurile pline de trăire, îmbină realul şi umanul într-un echilibru perfect. Este poarta spre libertatea sufletului. Îmi dă puterea să mă desprind de realitate măcar pentru câteva clipe şi reuşeşte să mă aducă cu picioarele pe pământ când devin prea visătoare.

 Fără METAMORFOZE viaţa de LTNB-ist nu ar mai fi aceeaşi.

Carmen ALEXANDRU –XII F (LTNB)

 Revista “Metamorfoze” a însemnat o fereastră a inimii, strângând în “sufletul” ei versuri adolescentine, creaţii ale elevilor. În spatele acestor pagini ale revistei se ascunde multa muncă, creativitate, dar lucrul cel mai important, iubirea  celor care se ocupă de realizarea acestei reviste. Pentru că atunci când un lucru este săvârşit cu iubire, se transformă într-o creaţie nepreţuită care dăinuie în timp. Prin colaboratorii “Metamorfoze” şi prin cititori, revista a prins viaţă, pulsul său crescând cu fiecare număr publicat.

 Prin intermediul revistei am cunoscut oameni deosebiţi de la care am învăţat multe. Un exemplu ar fi domnul Const. Miu care a fost un părinte al sufletelor noastre, ne-a sprijinit, ne-a dat mereu sfaturi şi, când a fost nevoie, o “palmă” ca să ne trezească la realitate.

Hulya CURTAMET – IX A (LTNB)

                                                                                                                  

Cu ocazia publicării revistei cu numărul 100, vreau să felicit pe toţi colaboratorii acestei minunate reviste. De-a lungul anului am avut bucuria de a vedea cum sunt făcuţi cunoscuţi  „micii poeţi”, „micii prozatori”, „noii creatori”. Am avut onoarea şi plăcerea de a fi şi eu promovată în această minunată revistă. Privind aceasta oglindă a sufletului în care se reflectă o multitudine de sentimente, în acelaşi timp zâmbim, plângem citind scrisorile neterminate, temele fiind mereu alese după evenimente precise, niciodată abstracte.

 Abisul este departe, niciodată aproape de gândul nostru, de inima noastră. Chiar dacă în ziua de azi revistele nu sunt citite, această revistă, „Metamorfozele” nu poate fi trecută cu vederea, parcă îndemnându-te să o citeşti. Mulţumesc celor care au contribuit la această revistă cu poezii, opere, eseuri, creaţii ştiintifico-fantastice, dar nu în ultimul rând dlui Prof. Dr. Const. MIU.

Ioana TOADER – XII E (LTNB)

 

Metamorfoze ascunde în spatele foilor sale diafane un părinte spiritual al tuturor elevilor şi totodată un poet al poeziei de calitate – Const. MIU – un om sensibil, care între cutele inimii sale se află mereu o dorinţă neîncetata de a aşterne pe foaie o scrisoare neterminată sau un gând răzleţ .

Metamorfoze e mai mult decât o revistă, este o antologie de dragoste şi creaţie fără de care Medgidia ar fi mai săracă şi mai cenuşie

Prof.  Marion MANOLESCU

 Pentru mine, care am debutat în literatură la vârsta de 54 de ani, revista Metamorfoze a fost şi este o revistă de suflet care şi-a deschis paginile pentru a-mi găzdui micile creaţii.

Datorită acestei reviste care astăzi circulă şi pe Internet, noi, cei câţiva preocupaţi de literatura, existăm în toată lumea din Canada până în Australia  şi oricine poate citi ceva scris de noi.

Dar– înainte de toate – Metamorfoze  înseamnă CONST.  MIU – acest DON QUIJOTE al literelor, care se luptă de ani de zile cu morile de vânt ale nepăsării şi indiferenţei faţă de actul de cultură şi care a încurajat şi încurajează tinerii creatori.

Carmen RADU

 

Ce a însemnat METAMORFOZE pentru mine?

 “Metamorfoze“ este poveste… povestea unor ani…

De fapt, povestea începe cu mult înainte de a se numi “Metamorfoze“… pentru că undeva, la etajul I, pe un perete al liceului “N. Bălcescu” din Medgidia, exista o gazetă… dar nu o gazetă ca oricare alta, aşa cum aţi fi tentaţi să credeţi!… Era prin anii 1985, 1986, 1987, 1988… şi avea ceva magic… ne atrăgea ca un magnet… Se numea CEL CE GÂNDEŞTE SINGUR (nume împrumutat de la un vers arghezian). Cei care “scriam” la vremea aceea am fi dat orice să „apărem” acolo…pentru că, se spunea aşa: „dacă te alege Miu, e lucru mare…”

Nu mai ştiu care a fost ultima poezie a mea de la gazetă… dar ştiu că atunci când am văzut-o pe prima, am fost cu adevărat mândră de mine… şi foarte bucuroasă…

Au urmat şedinţele de cenaclu (Doamne, ce vremuri!) unde am citit, am învăţat ce e şi cum se face un comentariu pe text (şi-mi stau mărturie volumele lui Arghezi, Eminescu… care mai poartă, încă, însemnele, notiţele de atunci), am învăţat cum să citeşti pe sub cuvinte şi cum poţi să zbori fără aripi… Au fost anii descoperirilor… atât de frumoşi şi de “bogaţi”… şi nu aveam calculator, internet, televizor era doar de mobilă !… aveam, în schimb, teatru radiofonic, erau filme (din când în când) şi era multă, multă lectură… Şedinţele de cenaclu se desfăşurau într-o atmosferă teribilă… pentru că de la o săptămână la alta se propunea o lectură (poezie, roman, teatru, maxime etc) care apoi se discuta… sau, mai corect spus, se diseca.

Vă imaginaţi polemici!… 10 oameni şi fiecare înţelegând sau simţind altfel ceea ce a citit…

Cred că atunci se năştea  “Metamorfoze“…

Numai că noi, cei câţiva care reuşisem să captăm atenţia domnului profesor Miu, ne pregăteam de un  zbor spre alte orizonturi… Şi-n ziua aceea, destinată zborului, o zi cu tei înfloriţi şi speranţe înflorite, am primit de la domnul profesor un dar – semn de recunoaştere peste ani: o antologie cuprinzând  câteva dintre poeziile noastre… o selecţie a poeziilor, dactilografiate… Ce surpriză mai frumoasă puteam primi? Pentru noi a însemnat “cuvântul adunat pe-o carte”… şi, vă asigur, nu era puţin lucru !

Au trecut ani… şi poate că destinul a vrut să mă reîntâlnesc cu “Metamorfoze“… Şi pentru că trecuseră ani, un nou “examen”…pentru că, la fel ca atunci : “dacă te alege Miu, e lucru mare…”  Şi am început o nouă colaborare, într-o nouă formă, cu nişte ani în plus în suflet şi în gând… Am încercat să mă reinventez… am realizat că scriind pot supravieţui… pentru că, nu ştiu dacă ştiţi, dar cei care îl cunosc pe domnul profesor Miu îmi vor da dreptate, este foarte tenace… astfel încât, de o bună bucată de vreme, am scris aproape în fiecare număr al revistei.

“Metamorfoze“ este… pentru că domnul profesor Miu se încăpăţânează să fie… în ciuda tuturor neajunsurilor…

Este pentru că, deşi spune că n-o să mai fie!, ea va exista în sufletul altor copii, aşa cum în sufletul meu a rămas “gazeta de perete”…

Vreau să cred că va mai fi pentru că dacă n-am avea amintiri ar însemna că n-am existat…

Aşa că, domnule profesor Miu, nu lăsaţi să se şteargă amintirea din sufletul altor copii!

 

La ceas aniversar, LA MULŢI ANI, METAMORFOZE

 

 

  

 

Delia MICU – IX A (LTNB)

 

Ce înseamnă revista  „Metamorfoze” pentru mine?

 

Dacă mă întorc în trecut, era doar o revistă cu poezii scrise de colegii din liceu, diferite eseuri, lucruri interesante, pe care o citeam cu drag. Eram uimită de cât talent se regăsea la colegii mei, de dragostea cu care scriau versuri, de cât suflet puneau în ceea ce aşterneau pe hârtie.

Îmi plăcea ceea ce citeam. Eram puţin invidioasă. Mi-ar fi plăcut şi mie să scriu, să compun, să fiu mândră de realizările mele, însă nu făceam niciun efort… Am avut de făcut proiecte la română şi una din lucrările selecţionate spre a fi publicate în această revistă a fost a mea… Poate că acest lucru m-a făcut să îmi doresc să încerc să scriu mai mult. Pot spune că m-a întărâtat… M-a făcut să am ambiţie, să cred că pot şi eu să scriu la fel ca şi ceilalţi. Îi mulţumesc Domnului Profesor pentru această revistă.

Îi mulţumesc în numele elevilor care ca şi mine au găsit în această revistă poarta către o lume a poeziei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s