scrisoare de DRAGOBETE

de Carmen ALEXANDRU – XII F (LTNB)

Dragul meu,

         

Zilele fără tine trec precum apa  peste pietrele de râu… Mi-e dor de atingerea ta catifelată ca aceea a unui fulg de zăpadă ce se topeşte uşor pe obrazul meu. Cuvintele tale sunt şoapte dintr-o lume magică a viselor care îmi dau uneori speranţa unei iubiri eterne.

Te caut în fiecare clipă în gândurile mele şi te găsesc doar în vise, dar acestea nu pot lua locul iubirii pentru tine. Lasă-mă să mă ascund în tine asemeni unui gând rătăcitor de pe marginile unei clipe târzii. Iubesc acel infinit care mă leagă de tine, iubesc acel tot prin care tu trăieşti. Nimic nu e mai mirific decât goana de a te strânge în braţe şi în această lume tu eşti lumina care îmi face întunericul să dispară. Stau zile întregi gândindu-mă la tine ca la un luceafăr care coboară noaptea dintre stele şi îmi invadează visele. Tu eşti începutul unei noi zile de primăvară.

        Te iubesc!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s