misivă de Dragobete

de Anca PÂSLARIU – X B (LTMB)

Încă de când l-am văzut prima dată, simţeam ca îl cunosc dinainte. Nimic din ceea ce ni se întâmpla nu-mi era necunoscut. Mă întrebam de ce îmi doream să petrec atât de mult timp in prezenţa lui, de ce încerc să-l fac prezent prin orice, mereu… Acum ştiu, e ceea ce-mi doresc, e persoana care completează nimicul meu, şi îmi dau seama că vreau să păşim împreună spre ceea ce urmează.

Fiecare din noi e… un „instrument”, fiecare  suflet are sunetul lui. Am simţit că el e sunetul ce acompaniază într-o armonie perfectă cântecul pe care de multă vreme îl fredonam. Cu sfială ce-i drept, pentru că nu era complet. Îi lipsea esenţa. Suntem un întreg acum, un întreg ce nicio vicisitudine n-are sa reuşească sa se strecoare şi să dezintegreze ceea ce încet, precum timpul scurs într-o clepsidră, au construit sufletele noastre.

Vremea  se scurge acum parcă dintr-un ceas ce-a adormit, iar timpul ce a mai rămas până am să îl revăd se prelungeşte ca într-o ecuaţie matematică… la infinit.

Daca aş compara sentimentele ce ne leagă le-aş asemui coamei înverşunate ale unei cascade căreia nimeni şi nimic nu-i poate desprinde măcar o şuviţă din cortina care neobosită, îşi cântă doina de veacuri, la randu-i.

Iubirea ce o simt pentru el e o entitate de lumini tremurătoare, rătăcită din Edenul stelar ce a fost absorbită de tunelele flămânde ale ochilor mei… El mi-a gravitat un timp împrejurul inimii, căzând apoi ca un meteor aprins pe suprafaţa-i cu unduiri de ocean care, la atingere, aud cum se crapă înghiţind-o primitoare în adâncul bătăilor ei, închizând-o apoi ermetic să nu mai poată ieşi.
        Acolo scânteierile-i sălbaticele simt cum se zvârcolesc haotic, cum se dizolvă încet-încet, dispersându-se în zâmbete, în lacrimi, în şoapte ne-nţelese şi-n propulsări dureroase, fierbinţi, ce trec clocotind nestăvilite prin toate fibrele, aprinzându-mi toate visele, inundându-mi tot sângele şi incendiindu-mi tot trupul cu otrăvurile ei dulci şi amare, cu avalanşe interioare de gheţuri în flăcări ce mă transformă într-o fiinţă de lumină care, ameţită, înţelege totul şi nu înţelege nimic, dar care poate să amplifice muzica sferelor revărsând-o în tot universul, până dincolo de suferinţă şi fericire, până dincolo de.. o lume reala. Vom merge împreună până la capăt, oriunde ar fi acela.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s