MESSENGER

de Cristian NEAGU

Scrisori repetate, în care plângi că te doare,

Şi de la un timp, grija ce mi-o porţi,

E tot ce am şi mai păstrez, până în clipa în care

Mă vei învia iubito dintre morţi.

Ţi-e atât de teamă, pe tărâmul iubirii să păşeşti

La nobila vârstă a părului cărunt

Şi totuşi un vreasc s-a aprins, şi totuşi începi să iubeşti,

Prin neliniştea ta, când în scrisori nu mai sunt.

 

În toamna de vis, truditul trunchi al fiinţei tale

Atunci când se credea pustiit şi răpus,

A descoperit în bruma ramului o floare,

Şi astfel întrebările au căpătat răspuns.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s