de Carmen RADU
numai până la majorat
are nevoie un copil
de părinţi?
părinţii cât au nevoie
de copii lor?
Un răspuns
ca un leagăn
al copilăriei
împins numai în sus
de mâna
sufletului tău…
balanţă cu întrebări multe
dar cu un singur răspuns…
Crucea
am dus crucea
tăcerilor mele
şi a lacrimilor
neplânse…
mă gândeam:
“Ce lemn, Doamne,
duc în spate?”
Nu era decât castanul
din inimă
transformat
în candelă
pâlpâind
speranţe.
poveste 1
în adâncul mării
au rămas
cuvinte,
scoici învârtojate
rupte
din malul
sufletului…
doar peşti mici,
sau poate câte un pescăruş,
mai isteţ,
să mai citească
scrisori…
singurătate
pentru rana mea de dor
la mal de mare
suflet de pescăruş
visează zboruri…
aripile-i sunt rugi spre cer,
lacrima – ulei de candelă,
sfinţind valurile.
NOTA REDACŢIEI: Poeziile fac parte din volumul
în pregătire – SENTIMENTE ÎN AMURG.
METAMORFOZE 