de Cristina ILEA
Grăuncioare de nisip se scurg alene
Prin a vieţii clepsidră,
Iar iluzii liceene
Formeaz-o himeră translucidă.
Îţi încoronezi chemarea cu frunze de măslini,
Deşi eşti un proscris.
În faţa timpului, uşor – uşor te-nclini,
Iar pe-a vieţii carte totul e descris.
Şi când pământul amăriu
V-acoperi, al tău mormânt, obsesiv,
Sicriul tău trandafiriu…
Rămâne amintirea vieţii trăită la superlativ.