poezii

de Carmen RADU

Timpul ca variabilă…

O dată, o singură dată

aş fi vrut să stea în loc.

Să stea în locul

dinainte al unei morţi…

să rămână numai

amintirea mea

despre ceea ce ar fi fost

să fie.

 

****

paşi grăbiţi

prin sufletul meu…

clepsidra nu mai are nisip.

 

            ****

        

mi-ai pus la încercare

sinceritatea.

Ceea ce voiai tu să afli

sufletul meu

n-a recunoscut niciodată.

 

            ****

          

spune-mi,

de câte ori te-ai întrebat

„şi dacă?” sau „ce-ar fi fost dacă…”

să-ţi spun eu:

nu ştiu de câte ori

m-am întrebat,

dar ştiu

de câte ori

mi-am răspuns.

 

Dacă te-aş fi întrebat atunci

„şi dacă?”

ce mi-ai fi răspuns?

Timpul mi-a răspuns

în locul tău.

 

Dacă m-ai fi întrebat

nici un răspuns n-ar fi venit.

Toate răspunsurile

(fără întrebări)

ţi le-am sădit

într-o primăvară

de demult…

 

   ****

 

Ani la rând

am pus

după sufletul meu

două puncte (:)

aşteptam continuarea

unei poveşti.

N-au mi rămas

decât

trei puncte de suspensie…

Reclame

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s