de Pred. Prof. Dr. Const. MIU
În afara cărţilor de ortodoxie (Despre credinţa ortodoxă, Valoarea sufletului, Urcuş spre înviere, Despre vise şi vedenii), Părintele Ilie Cleopa (n. 10. IV. 1912 – d. 2. XII. 1998) a scris şi câteva poezii: Cum putem intra în Rai, Despre avorturi şi Taina Sfintei Spovedanii. În cele ce urmează, ne vom referi la ideatica ultimei poezii.
Într-un limbaj accesibil oricărui cititor/ credincios, Părintele Ilie Cleopa face apologia necesităţii Spovedaniei în practica oricărui enoriaş.
Spovedania este socotită de Sfinţii Părinţi dezbrăcarea omului de păcate şi înnoirea lui prin botezul lacrimilor de pocăinţă.
În preambulul versurilor sale, Părin-tele Ilie Cleopa accentuează rolul şi rostul Sf. Spovedanii: „Cât de mare rol anume/ Are pentru-ntreaga lume.// Pentru ea, Mân-tuitorul/ A vorbit la-ntreg poporul”.
P. S. Ioachim Vasluianul, referin-du-se şi el la Sf. Spovedanie, amin-teşte vorbele lui Iisus Hristos, care le-a spus Apostolilor: „Luaţi Duh Sfânt; cărora le veţi ţine păcatele, ţinute vor fi şi cărora le veţi ierta, iertate vor fi, şi orice veţi dezlega voi pe pământ, va fi dezlegat şi în cer.” Fără Spovedanie, nu pot fi iertate păcatele!
Îndemnul Mântuitorului, ca şi povaţa Sf. Apostoli spre Spovedanie sunt versificate de către Părintele Cleopa cu sinceritate: „Pentru că Hristos ne-nvaţă/ Sfinţii Apostoli dau povaţă/ Să ne spovedim mereu.” Deasa Spovedanie este ideea fundamentală în scrierile multora dintre Sf. Părinţi, printre care amintim pe Sf. Nicodim Aghioritul (care se adresa duhovnicului: „Sfătuieşte-i, o! duhovnice, la spovedania deasă şi curată pe toţi.”), ca şi pe Sf. Ioan Gură de Aur, care îndemna: „Dacă greşim în fiecare clipă lui Dumnezeu, este prea nevoie să se facă deasa spovedanie.”
Spovedania prin pocăinţă – prin mărturisirea curată a păcatelor – este „Dată pentru fiecare”, avertizează Părintele Cleopa: „Pentru drept şi păcătos/ Care crede în Hristos, / Pentru tânăr şi bătrân,/ Pentru slugă şi stăpân, / Pentru cel de la amvon, / Pentru cel ce stă pe tron,/ (…) // Pentru cei din închisori,/ Pentru cel ce zace-n pat, / Pentru tot cel botezat.” Enumerarea celor ce trebuie să recurgă la Sf. Spovedanie e urmată de o concluzie firească: „Şi precum ne-nvaţă Crezul/ Spovedania-i botezul/ care spală, care curmă/ Tot păcatul, fără urmă.” Ideea aceasta o regăsim şi la Sf. Ioan Gură de Aur, el considerând Spovedania şi mărturisirea curăţitoare de păcate: „…să spălăm sufletul prin mărturisirea curată, cu căinţă şi canon, pentru că se înnegreşte haina sufletului nostru cea curăţită la Botez, prin tot felul de păcate.
METAMORFOZE 