eveniment editorial

Sâmbătă, 25 . X. 2008, la Lic. „N.Bălcescu” – Med

gidia, începând cu ora 11, a avut  loc lansarea vol. antologic ARIPI de DOR – poezii ale colaboratorilor revistei  METAMORFOZE.

Invitaţii – colaboratori ai revistei sau cititori ai acesteia – au făcut referiri atât la creaţiile poeţilor antologaţi, ca şi despre poezia actuală.

Prof. Teo CRĂCIUN

 

Voi începe cu un citat care-i aparţine lui Garabet Ibrăileanu, şi anume: „Literatura este oglinda vieţii”. Mă voi referi la creaţiile literare contemporane. Cu părere de rău, mărturisesc că puţini sunt autorii – cei care stăpânesc cu adevărat meşteşugul condeiului – ale căror scrieri să trezească în mine emoţia lecturii. Astăzi, suntem de-a dreptul sufocaţi de o aşa-zisă literatură (o pseudo-literatură), vulgară, abjectă. Atât de degradantă este viaţa noastră, dat fiind reflexia ei în cultura şi literatura postmodernistă!

„Metamorfoze” este o revistă salutară, care şi-a propus să promoveze şi să cultive poezia autentică. Dovadă este antologia de faţă, „Aripi de dor”, realizată de prof. dr. Const. Miu şi care cuprinde versuri ale colaboratorilor revistei. În paginile antologiei descoperim sensibilitatea profundă pe care o emană poezia de dragoste, de dor (Carmen Radu, Ancuţa Chichifoi, Const. Miu ), dar şi ironia ascuţită, stihul moralizator (Cristian Neagu).

Totodată, ţin să amintesc de o eleva, Raluca Arnăutu, care a publicat versuri atât în limba română, cât şi în limba franceză, dovedind astfel un deosebit simţ estetic. Atât ei, cât şi celorlalţi colaboratori prezenţi în antologie, li s-a dat şansa de a-şi face cunoscut talentul. Unii, mai timizi, au prins „aripi” şi au reuşit astfel să-şi afirme darul acesta – al scrisului – şi în afara revistei „Metamorfoze” – Violeta Olteanu. Alţii însă au uitat „pământul” în care le-a încolţit sămânţa inspiraţiei.

„Aripi de dor” reprezintă concretizarea unui crez artistic, şi anume poezia trebuie să emoţioneze, să fascineze şi, mai ales, să inspire. Această culegere doreşte să promoveze adevăratele valori, contrazicând toate „producţiile” neizbutite ale postmodernismului românesc.

Este binevenită   „recomandarea” făcută de poetul Cristian Neagu (în poezia cu acelaşi nume), în contextul culturii şi  al literaturii române de astăzi:

„O, zei ai culturii virusate

Ce conjugaţi doar verbul a duce (de râpă)

Luaţi hotărârea de a vă sinucide-n noapte

Cu arătătorul apăsat pe tâmplă,

Analizând procentul majoritarelor carenţe

Prin care kitsch-ul urcă-n clasament

Şi acceptaţi – până la urmă – aceste corigenţe,

        Decât să lăsaţi un spirit repetent.”

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s