de Anton ONIGY
Toată lumea spune: – Toamnă,
Eşti cea mai frumoasă doamnă!
Că ai rochii ruginii
Şi mărgele de prin vii…
Cică eşti cea mai bogată,
Cu recolte „înzestrată”…
De faci mustul tulburel,
Nu te-oi crede nici defel!
Mie mi-eşti nesuferită:
Eşti o damă ruginită,
Nu-mi aduci fiori de rai,
Ci doar tuse, guturai !
