de Mariana MAZALU
Gravitez in jurul cuvintelor
Şi nu pot…
Nu pot,
Să-mi imaginez,
Unde sunt?
Oare …
Ştiu … sunt într-o carte
Care e atât de tăcută –
Ascunde ca marea,
În adâncul ei,
Atâtea comori.
Te vad,
Înger
Cu aripi de ceară,
Ce te topeşti
In zborul
Spre înalt,
Spre dincolo
Dar nu renunţi
Şi vei zbura
Chiar şi fără aripi.
