C. Z. BUŞTIUC – in memoriam

de Prof. Dr. Const. MIU

Se spune că un om a trăit rodnic, dacă a sădit un pom, a ridicat o casă şi lasă în urma sa copii. Sunt unul din copii spirituali ai profesorului Costică Buştiuc În cele ce urmează, voi evoca personalitatea sa, din perspectiva discipolului.

Pe domnul Buştiuc l-am avut ca dascăl de cuget şi simţire românească, la jumătatea anilor şaptezeci, la liceu.

Era un excelent orator şi trebuie să vă mărturisesc faptul că era o plăcere să asculţi prelegerile sale, căci ele, pe lângă informaţiile ştiinţifice, erau şi adevărate lecţii de viaţă. Aproape de fiecare dată, la sfârşit, oferea şi câte o pildă, spre a fi urmată.

Ca student, m-a ajutat cu o serie de cărţi şi dicţionare, iar pentru cele mai importante lucrări de seminar discutam planul dezbaterii, oferindu-mi bibliografie suplimentară.

Am avut şi bucuria să-l am coleg la şcoala unde am fost elev. Prin felul său, m-a făcut să-mi iubesc meseria şi să pun suflet, aşa cum el făcea.

După Revoluţie, când am fondat revista METAMORFOZE, mi-a fost alături, discutând despre tematica fiecărui număr şi dându-mi spre publicare numeroase eseuri pe teme literare şi teologice.

Pentru cine nu ştie încă, precizez că acest om a fost licenţiat în Litere, Teologie şi Drept. Cunosc bine corespondenţa sa avută cu diverse personalităţi culturale, printre care Zoe Dumitrescu Buşulenga şi marele teolog Antonie Plămădeală. De altfel, domnul Buştiuc a fost ani buni delegat în Sfântul Sinod al Bisericii noastre ortodoxe, la Bucureşti.

La îndemnul dumnealui, am susţinut examenul de admitere la Doctorat, cunoscând înclinaţiile mele spre Teologie şi literatură.

Tot el m-a recomandat redacţiei revistei PERMENENŢE, de la Bucureşti, unde publica lunar articole de teologie şi filosofie.

Mi-a fost un adevărat PĂRINTE SPIRITUAL şi pe mulţi profesori de română ai acestui oraş, ba chiar şi din judeţ i-a ajutat în diverse etape ale formării lor profesionale.

De aceea, domnul Buştiuc poate fi socotit – pe drept cuvânt – PATRIARH AL LIMBII ŞI LITERATURII ROMÂNE din judeţul Constanţa.

Închei această evocare cu o poezie dedicată Părintelui meu spiritual,  Costică  Buştiuc :

RECUNOŞTINŢĂ

                    

 Şi chiar de nu mai am părinţi

De carne şi de sânge,

Căci au plecat printre cei sfinţi,

Iar inima-mi îi plânge,

Te am pe tine bun părinte,

Iar eu pe veci te-oi ţine minte.

 

În faţa ta mă plec smerit,

Pentru iubirea ce-ai sădit

Cu mâini de grădinar de soi

Şi-ai dat din suflet un altoi.

Iar dacă azi sunt flamă vie

Să ştii că-ţi datorez şi ţie.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s